| = Privind înapoi cu mânie | Ghinea Nouras Cristian [10.Dec.18 14:27] |
| O, Doamne, Loredana, ți-am citit continuarea la textul care mi-a atras atenția data trecută. Multă patimă și amărăciune, ... "privind înapoi cu mânie"! Ți-am rămas dator cu un citat complet: "Nimic nu-i mai nesigur decât mulțimea, nimic mai obscur decât simpatia oamenilor, nimic mai înșelător decât modul în care se fac alegerile" (zis-a Cicero, săracu', și câtă dreptate avea!) | |
| = Cristi | Dănilă Florentina-Loredana [17.May.04 19:19] |
| Inapoi cu manie si inainte cu incredere. Avea dreptate Cicero, saracul, dar merita uneori sa te amagesti...ca n-ar fi inselatorie, obscuritate si nesiguranta. Te mai astept. | |
| = Fotografie... | Ina Simona Cirlan [18.May.04 08:44] |
| Cum spuneam si data trecuta: o diferenta substantiala de ton si stil. Textul e , de fapt, o fotografie a realitatii de zi cu zi, neretusata voit, in nici un fel. Nici raze de soare care sa-i mangaie parul matasos al pesonajului feminin, nici muscate rosii ca sangele in coltul biroului in care se petrece actiunea... nimic! La inceput am fost debusolata de faptul ca, personajele au doar initiale, dar am inteles apoi, ca acest lucru nu face decat sa sublinieze faptul ca, in fiecare colectiv exista un domn H, un domn AP si, arareori, o domnisoara VN, care isi risca „pielea” din dorinta de a fi intreaga, de a spune adevarul despre ea insasi. Parantezele cu gandurile din spatele vorbelor, scot in evidenta cu claritate, dualitatea de care „suferim” cu totii in orice tip de interactiune cu ceilalti. Singurul lucru, care imi pare ca, micsoreaza valoarea fotografica a textului este faptul ca autorul nu a reusit sa se detaseze de trairile personajelor sale. Un text foarte reusit, dupa parerea mea, Florinel! | |
| = rămân fără grai | Dănilă Florentina-Loredana [18.May.04 09:05] |
| Ina, m-ai înmărmurit...Adică...ce-as putea să mai spun eu lângă această analiză? Poate doar că mie nu mi se părea un text tocmai reusit. Vii tu acum si dai peste cap impresia mea despre cum stiu să mă apreciez. Si nu mi se părea reusit tocmai datorită acelei lipse a detasării de care vorbesti si care m-a împiedicat în exprimarea pe care mi-as fi dorit s-o găsesc. Imaginează-ti totusi că m-am străduit enorm (să mă detasez), lucru care mi-a reusit doar pe jumătate. Am făcut eforturi teribile să “îmblânzesc“ exprimarea, cu toate astea si tu si Cristian ati citit ceea ce eu am crezut că rămâne în plan secundar. Dovadă că aveti ochi de soim. Multumesc, Ina, îti asteptam părerea, ca de obicei. | |
| + considerații aritmetice și nu numai | Luminita Suse [30.May.04 05:35] |
| Eu am citit două texte interesante aici, întâmplările neasemuitei VN (de la ce vin ințialele acestea, de la ViNovată? poate ar fi trebuit să citesc prima parte totuși) și comentariul lui Florinel ce formulează expert plusurile și minusurile textului și îmi limpezește impresiile. Așa de bine vă completați stilistic și tematic încât eu am început să vă descurc când încercați să mă încurcați. O fi de vină ultima ceapă citită, mi-a agresat nervul optic și glandele lacrimogene în așa hal încât nu mai văd să număr. Deci, H, AP, VN, nr.1, nr.2, nr.3, nr. 4, secretara - în total 8(opt)! O iau de la capăt, întâi se adună patru numere, hiena, așa zisul prieten, NeVinovata (de ce n-o cheamă NV?) Șapte! Ah, iar mă încurc. Uitam de secretară, opt deci, și femeia de serviciu nouă. Mai bine că nu le dai nume, câte o trăsătură de caracter esențială e suficientă. O încercare de detașare de personajul VN, sau NV, se produce totuși în încheiere. Autoarea se dezice de NV, sau VN (dacă număr și personajul din paranteze îmi ies zece) și "află" de la personajul al nouălea... Chiar dacă secretara e pasageră, nu e mai brează ca femeia de serviciu care e invizibilă până la final. Ce să o mai lungim - autoarea este rebela din paranteze, am dreptate? | |
| = consideratii peste consideratii | Dănilă Florentina-Loredana [31.May.04 09:09] |
| E, ce să mă mai ascund între paranteze, văd că nu tine. Hai nu pe bune, chiar ti-a plăcut? M-ai dat gata cu numărătoarea. Totusi trebuie să-ti spun că secretarea nu era prezentă în biroul cu pricina ci în secretariat, adică stii tu, încăperea aia din care intri la big boss. Peste care domnisoară nu se trece, mai ceva decât peste un câine rău. Hai că devin agresivă si nu-mi place. Am fost uimită să găsesc în dreptul comentariului tău o cruciulită, ceea ce în mod normal ar însemna o stelută. Dar vezi, nici textul n-a vrut s-o primească, pare că-si cunoaste valoarea. Multumesc! Esti grozavă că ai atâta răbdare cu mine! | |
| = ++ | Julieta Daiana Bock [15.Jun.04 12:33] |
| EXCELENT!! | |
| = Daiana | Dănilă Florentina-Loredana [16.Jun.04 11:53] |
| Multumesc! | |