| + limba cuvintelor | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| lalele, bujori, albastrele, crini, pasari vii, pasari moarte, tiganci, femei geloase, nunti, perle, cascade, pietre pretioase, capat de pamant...si peste toate lipsa, limba cuvintelor. -trairi incatusate ale absolutului, stari difuze, un fel de sondare pana in zonele cele mai adanci ale subconstientului. -percep aici o maniera proustiana a fluxului memoriei, constiinta selectionand numai acele fapte care vor duce la optiunea finala. -un limbaj remarcabil prin imagini de parca afectul si intelectul sunt intr-o lupta permanenta. frumos, Ioana! | |
| = revin | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| n-am rezistat. ti-am citit-o cu voce tare iar "barbatii" casei ascultau vrajiti:) inca o data, felicitari | |
| + ce uneori suntem | Florian Silisteanu [16.May.04 18:47] |
| Ar trebui sa se nunteasca tot mai mult prin cuvinte...Greu a fost inceputul...Barbatii casei au ascultat iar cel puternic dintr/o primavara vara se hotari sa spuna despre poemul acesta ca despre cea mai frumoasa femeie/pamint Citind acest poem oamenii nu or sa mai zboare pina cind nu or sa invete limba pasarilor ce uneori noi suntem | |
| = Imagini, succesiuni, cascade de ...frumos | Ionescu Ovidiu [02.Oct.05 19:06] |
| "o femeie geloasă tu crezi că ea nu știe cine i-a furat aurul, perlele, șiragurile de pietre prețioase nu vezi cum se aruncă în prăpăstii de ciudă cascadele pământul e o femeie tânără încă, nu vezi ce lungi i-au crescut pădurile..." Excelent Ioana, iarta-ma ca am decupat acest fragment insa e atat de plastic, furia zeitei exprimata in adevar si frumos, padurile si apele, viata, un spectacol cosmogonic, totul e viu iar tu, o cutie de rezonanta a viului. Pamantul e o femeie, cum sa nu, ce arhetip al fertilitatii, il gasim in multe mitologii si colturi ale pyche. Succesiunea de imagini e impresionanta, adevarata sinestezie. Ma trezesc zambind, si poezia ta e o femeie ...exuberanta, frumoasa, ... Succes, mai vin pe aici. | |
| = inceput de scrisoare | serban georgescu [17.May.04 13:04] |
| Draga (Geea), Nu pricep deslusit unde sfarsesti tu si unde incepe Pamantul. Totusi sunt sigur ca ne-am intalnit ... si asta dintr-un motiv foarte simplu: intr-o zi am vazut un copil pe bicicleta, in viteza smulgand o floare din galeata unei florarese obosite; "Fir-ai al dracului de nebun, adu floarea inapoi!" s-a auzit racnetul in urma lui; copilul speriat intoarce capul, ezita, rade tamp, cade, se raneste. Nimeni nu intelege nimic. Strada isi continua murmurul monoton. Cu prietenie ... | |
| + deosebit | Cosmin Dodoc [17.May.04 16:10] |
| obiceiul acesta cu galetile pline cu flori asezate in mijlocul drumului in calea mirilor se pastreaza si pe la mine prin zarnesti sau cel putin se pastra ca e ceva timp de cand n-am mai prins eu vreo nunta pe acolo. ai surprins o atmosfera deosebita si poate ca sunt subiectiv pentru ca mi-a adus aminte de anii copilariei in care alergam ca nebunii inaintea alaiului ca sa deranjam galetile si sa furam florile. clipe frumoase. multumesc. o poezie deosebita. cosmin | |
| = Crinii ucid ...niciodata | Daniel Dinescu [18.May.04 02:26] |
| Poezie frumoasa, dar, parca, lungita prea mult si banalizata prin sfarsit, zic eu. Asta nu inseamna ca nu m-ai fermecat cu acel "Niciodata crinii ucid..."!!! Si altele, si altele... :) Cu drag, | |
| = Nichita si voi | Ioana Andreea Stefanescu-Bogdan [18.May.04 11:41] |
Multumesc pentru aprecieri, mai rare la mine in ultima vreme. Nuntasilor "de semne", va doresc multa fericire, vreau sa stiti ca, in felul meu, voi fi alaturi de voi. | |
| = Ludic-diafan | Alexandra Mihalcea [02.Oct.05 19:06] |
| Din punctul meu de vedere, aici există un contrast intre ludic și diafan, rezultatul fiind un text puternic, cu imagini de cele mai multe ori surprinzătoare. Aproape că nu-ți vine să crezi că mai sunt oameni interesați de emoția estetică. | |