| = vladimir | Andrei Dobos [10.May.04 21:04] |
| esentializarea discursului, de altfel bine simetrizat, ma duce cu gandul la efmeritatea carnalului, la erosul, si el nimic mai mult decat o "goana dupa vant". unduirea din primul vers imi spune de existenta ispitei, de vointa din care s-au nascut toate, iar mistuirea ultimului vers sugereaza entropia, finalitatea dramatica a iluzoriei vitalitati. un poem care mi-a placut pana peste poate! | |
| = mistuire | Vâță - Diénes Andrea [10.May.04 23:56] |
| E ceva teribil de pasional in poema asta. Imi aduce aminte de iubiri de o vara, nebunii prin nisip, incertitudini ("il mai vad? ma mai suna?") si dureri de despartire precoce. Sunt o adepta a simetriei, poate de asta imi place atat de mult poezia. E directa si - paradoxal - in acelasi timp are si un plan subtil si adanc. Lasa loc de imaginat, da libertate enorma cititorului, iar mie imi place cand lucrurile nu sunt spuse violent de direct. Imi place subtilitatea si misterul. Imi place vioara. Imi place poema ta:) Cu prietenie, | |
| = ha | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| firar sa fie.. of, why me why me.eu nu le am cu textele astea scurte. nici n-am sa-ti zic "imi place", ca pe urma imi dau singur cu tesla-n ... cap.dar pot sa zic ca in general am eu "ceva" cu poeziile scurte-n care autorul reuseste sa dozeze intr-un echilibru constant concentratia simbolismului.comparatia, de fapt paralela care ar putea fi si o antiteza ( dintre final si inceput ) dau o alternanta lirica liniaritatii versurilor din mijloc. na ca te-am mintit!:) | |
| = Prezență misterioasă...:) | Florin Andor [11.May.04 19:59] |
| ... femeie cu ochii întorși în despletirea apelor până la țărmuri mirosind a tristețe de suflet necunoscut, cu buzele goale de liniște ieșită să-și adape caii deasupra inimii cu miracolul sângelui ... de tine îngerii fugeau călare, se cățărau în clopotniță cu felinare de strajă până la risipirea flăcării albastre ... lințoliu al căderilor spaimei în locuri strâmte pe cine ascunzi tu? ... ai invocat printre cuvintele tale, Vladimire, un contur înșelător cu gust de Lună Neagră ... frumos, frumos ți-ai înnodat anii printre silabe :) ... la bună citire / vedere :) | |
| = BRAVO, Vladimir! | Flaviu Rizeanu [11.May.04 21:51] |
| da. zeita lunii negre si mai mult, prima consoarta mitologica a lui Adam ce "s-a insoțit cu prințul demonilor și l-a renegat pe El" cum ar spune insuși autorul textului. Simbolistică cât cuprinde, subtitlu ajutător.. ghicitoare în toată regula! Pentru prima dată întâlnesc un poem care să-mi placă. Scrie și Dl. Albu odată în versuri și îmi pică cu tronc stilul său "nou". În punctul în care însumez percepția acum, poemului tău îi lipsește un singur lucru.. extinderea ideii extrem de clare pentru a dovedi puterea curgerii libere a versului. Poemele scurte sunt cele mai bune pentru că vin pur și simplu. Asta e inspirația. Talentul nu e doar inspirație. Când ideea și forma sunt reluate respectând tiparul deja creat, atunci este desăvârșirea artei (viziune personală). Buun... să vedem, ce descifrăm: "unduire" -> șarpe -> ispită -> trădare; metafora tentației primordiale incredibil exprimată într-un cuvânt. "vis de vară" -> pasiune -> iubire -> cunoaștere; poate exprima păcatul primordial. Ne trimite la "arșița", dorință, atașament, condiționare, cenzură. și urmează întrebarea cheie "alăută or vioară?"... interpretări multiple. bine rau. adevărataparent, realitate iluzie, kitch capodoperă este îndoiala eternă. menirea omului ca li condiție, menirea de a se îndoi, de a căuta adevărul. zbuciumul creației (artistice). "mistuire" poate fi împlinirea de după realizarea actului de creație, iluminarea ca urmare a transcederii, întoarcerea la origine, "la sânul celui vechi de zile", contopirea cu divinitatea. Cam asta ar fi cu conținutul. E greu să comentezi ca și formă un poem perfect. BRAVO! atat pot să spun. N-am steluțe că și-aș da.. stai... ți-o dau pe a mea de la "Perfecțiune" că am proze mai bune ne-nstelate. Bravo!!! și oricum după ultimul "poem" o să zbor de pe site..așa că nu mai am ce să fac cu stelutza. BRAVO!! | |
| + serpuind | Mae Stanescu [11.May.04 22:48] |
| "alauta sau vioara?" , simt ca aici e misterul poeziei, aceasta dualitate, aceasta incertitudine... cu apreciere pentru concizie, esentializare etc etc :) | |
| = Azaril si alti demoni | Alexandra Miere [11.May.04 22:51] |
| Lilith , muma demonilor si prima sotie a lui Adam dupa o traditie talmudica...in zorii creatiei. | |
| = Iadul sau singuratatea absoluta | Albu Vladimir [12.May.04 15:40] |
| Incep prin a va multumi de trecere si cuvintele bune... incerc de la un timp sa asez in locul destinat poeziilor o masa a regasirii de suflet, cu lumanari aprinse doar pentru a adanci taina sederii si cu porti deschise spre abisul in care ne trecem fiinta in fiece clipa. Cat despre poezia de fata... m-am intrebat pentru o clipa cum ar arata Lilith -arhetipul femeii fatale, seductia materiei, ceea ce a rasturnat pentru prima data pentagrama si a adus in lume dualitatea in postura de a trona asupra unitatii spiritului-, cum si-ar trai visul de a deveni Eva, cata durere poarta in pantecele ce naste fara a iubi doar printr-o risipa a vointei gresit directionate. Cum ar fi ca in visul ei de dinaintea timpului sa simta efemerul florii de cires, ca atunci cand veninul din acul deznadejdii sa-si traga seva inapoi in vintrele iadului sa adoarma in batele iubitului cosmic... Nu pot spune decat ca acest gand devenit apoi traire si rezonand cu clipa subiectiva de neimplinire mi-a trecut prin sange atata fiere incat am scris versurile in cauza. Pana la urma taina alautei si a viorii releva de fapt iluzia alegerii in afara iubirii... ambele isi traiesc cantarea doar prin atingere. | |