| = Descatusare | Codrina Verdes [09.May.04 15:29] |
| Ca o prima cititoare a textului tau, ma simt indreptatita sa-mi las si impresia. E un sonet mai descatusat de remuscari, chiar daca "Desfigurată îmi rânjește soarta. ". Acea pasare care se ridica, e desigur arta pe care se pare, ai vitregit-o in tot acest rastimp. Aceeasi urare cu care te voi plictisi, fie timpul cu tine ! | |
| + Bardului Adim | Luminita Suse [09.May.04 15:47] |
| Sonetul acesta este un îndemn la "dezlegare de păsări", acele bogății de suflet ce ne înnobilează prin libertatea de expresie și impresie, de care trebuie să ne îngrijim să se întâmple frumos. | |
| = "Să ațipesc la pragul veșniciei" | Farcău Pavel [09.May.04 16:24] |
| dragă Adrian, mulțumesc pentru aprecierile tale, față de ultima mea poezie, din păcate, nu am reușit să postez cîte un mic comentriu la precedentele tale sonete...sunt în toiul examenelor (mai am unul, care e foarte dificil)...din păcate nu am timp decît de învățat...și pentru ce...pentru o bucată de foaie care în ziua de azi nu mai spune mare lucru.... referitor la aceste versuri....pot să spun că m-au impresionat...în special strofa 3...în prima strofă, aprcă acel "apatiei"...sună puțin rupt din context....e un pic "defazat" la citire... ultima strofă întregește, dă sens în special primei strofe...De-a țintui aripi ce-n lanțuri pier. Hrăniți albastre păsări, spargeți poarta, Din temniță urcați-le pe cer ! să sper, să cred că asta-mi este soarta să sparg poarta ferecată-n mine să pot să mă prefac albastu cer să zbor mai sus, pînă la mine prin aripi să mă înalț la EU am încercat o variație a ultimei strofe...fară însă a sugera că ultima ta strofă ar fi incompletă...pur și simplu așa am simțit eu... sper să pot să citesc mîine sonetul 55.... | |
| = Spaime | Adrian Munteanu [09.May.04 18:19] |
| Codrina, M-ai speriat cu afirmatia ca pana acum am vitregit arta. Sper ca propozitia a avut o alta conotatie. | |
| = Printre noi | Adrian Munteanu [09.May.04 18:23] |
| luminita, Am sesizata de cateva zile ca ai revenit printre muritorii de rand. Dincolo de gest si de expresivitatea interpretarii, trebuie in primul rand sa-ti multumesc ca nu mai uitat. | |
| = Succes | Adrian Munteanu [09.May.04 18:28] |
| Paul, De multe ori am sesizat ca, din bunatate, pierzi prea mult timp cu mine. Si tocmai acum, in momente importante de viata. Opreste-te. ! Stiu ca vei fi intotdeauna pe aproape, numai ca nici eu nu ma voi indeparta, stii bine asta. Ma gasesti oricand tot pe aici. Succes la lucrare. Multumesc pentru " apatiei ". Ai dreptate. Uneori n-am rabdare sa mai caut. Am inlocuit formula. Pe curand | |
| = Desen | Adrian Munteanu [09.May.04 18:30] |
| Paul, Am omis sa-ti spun ca desenul e superb. De unde l-ai scos la momentul potrivit ? | |
| = Fara spaime | Codrina Verdes [09.May.04 18:48] |
| Da Adrian, m-am referit la faptul ca toate aceste sonete le-ai tinut pana acum pentru tine, fara sa ni le impartasesti. Afirmatia mea, nu era in sens peiorativ. Dupa cum vezi, o parte dintre noi suntem mai rabdatori decat crezi. Te citim cu drag zilnic. | |
| = Adriane am unele lămuriri | Farcău Pavel [09.May.04 19:20] |
| dragă Adrian, iar eu...sunt într-adevăr foarte ocupat cu licența..mai ales că vreau din toamnă să urmez și masteratul în filosofie...și asta nu-mi permite să iau notă mică la licența, de unde am poza ?...ați observat că eu scriu de obicei o poezie a imaginii...și pentru asta am nevoie de poze....pur și simplu le iau de pe internet...cu motoarele de căutare (ex. google)...poza asta o aveam în calculator...căci aveam de gînd să scriu o poezie...dar se pare că nu ami e nevoie...ai scris tu una acum...și eu cred că se potrivește bine pe aceste versuri.... dacă vrei să pui și tu dragă Adrian, poze poeziilor tale...scrie-mi un omentariu la o poezie de-a mea ...și o să-ți spun cum se face.....e foarte simplu...și eficient să ne re - citim sănătoși ps. sună mult mai bine acel agoniei | |
| = Adrian | Elia David [10.May.04 09:38] |
| A adevarata incantare acest sonet, Adrian. Am simit in randurile tale fiorul libertatii, lucru care m-a emotionat, mai ales redat astfel: "O pasăre din mine se ridică Zbătându-se la ușa coliviei" "Doar pentru mine, frâu larg dând magiei, Am vrut să-mi cânte cu făptura-i mică." "Ce frig mai e în suflet și ce ger Când înțeleg cât am greșit cu arta" "Hrăniți albastre păsări, spargeți poarta, Din temniță urcați-le pe cer !" Un indemn minunat la iesirea din sine, pentru a fi cu adevarat liber in libertate. | |