| = poem inganat | Cristina Trușcă [09.May.04 01:47] |
| interesant, poem inganat, sfarsitul unui vers este inceputul urmatorului... o sa revin sa mai citesc o data ;) | |
| = la alergat de vise | Alexandra Miere [09.May.04 01:47] |
| faina poezia ta. Cand am vazut textul mi-am adus aminte de Appolinaire si atunci zic asa: daca as intoarce textul cu 90 de grade in sens trigonometric parca as avea un turn, sau un munte. Poate muntele Qaj, cel pe care se spune ca se urca tibetanii cand patrund in nemurire. Sau poate ca uneori il escaladeaza in joaca. :) [Asta era si ideea? ] | |
| = Copil al soarelui | Daniel Dinescu [09.May.04 02:01] |
| ALexandra, esti iar pe aceeasi lungime de unda cu mine, multumesc frumos! :) ...de fapt, ... acelasi trib! Da, e nemurirea aceea de 'turn', dar e o imagine a suferintei... Cu drag, Daniel | |
| = Cristina | Daniel Dinescu [09.May.04 02:05] |
| Te astept si sa mai comentezi inca o data, sa imi zici cum e la o doua citire, draga Cristina, de fapt, poti trece de cate ori vrei, e o bucurie sa te am aici, multumesc pentru prezenta! :) Cu drag, Daniel | |
| = apa rece | Thais Teodorescu [09.May.04 02:06] |
| "am pornit noi, doar noi doi" - si la o rascruce de drum, "mai mare nemurire ce ciudat suna atunci cand nu poti stapani timpul". Am citit cu sufletul la gura, asa cum vara dai peste cap un pahar cu apa rece | |
| = Thais | Daniel Dinescu [09.May.04 02:14] |
| Saru' mana, Thais, ma bucur ca iti place! :) Ne mai citim... Cu drag, Daniel | |
| = străpungeri | Vasile Munteanu [09.May.04 05:53] |
| corabia "sufletului complementar" spărgând valurile eternității. Poezie a înșiruirii expresiilor repetate (valuri), conținutul verbal este absorbit de valoarea imagistică a cărei "mișcare" de la un vers la altul devine mai importantă decât simpla "comunicare despre subiect". Un impresionant vârtej de lumină cu soarele în pânzele iubirii de absolut. Cu prețuire, | |
| = Joc | Codrina Verdes [09.May.04 09:35] |
| Piramida(de versuri) inaltata pentru nemurire. "Mai mare nemurire ce ciudat sunã atunci când nu poți stãpâni timpul" Mi-a placut acest joc de-a nemurirea. | |
| = Fruuumooos | Gabriela Marieta Secu [09.May.04 10:02] |
| interesant stil in poezia ta, POEZIE de-a dreptul POEM, imi place... ma simt bine, si asta e important... m-ai facut sa zambesc, sa spun din varful degetelor : Asa DA! | |
| + eu, inca o data | Cristina Trușcă [09.May.04 12:07] |
| La a doua citire/infatisare, poemul tau este un triunghi echilateral, aproape perfect, in care se-aduna cateva elemente apartinand divinului (asa-mi place mie sa numesc fiinta superioara din si dintre noi): vise, umbre, tacere, nemurire, inceput, sfarsit, timp, desert, lumina, zbor. Noi doi putem fi: eu si fiinta superioara din mine, sau eu - nou-nascutul si eu - muribundul, eu - teluricul si eu - celestul s.a.m.d. Si poate ar mai fi multe de spus... | |
| + timpul lacrimilor | Florina - Daniela Bordieanu [09.May.04 14:52] |
| valuri, da, si Vasile le-a sesizat, inganare, prelungire a unui ecou parca din afara in interior, culminand cu "timpul" de nestapanit... parerea mea e ca e una dintre cele mai frumoase poezii scrise de tine (evident din cate am putut eu sa citesc) si ma bucura nespus sa pot lasa un semn modest al aprecierii mele. | |
| = nemurind imbratisarii tale | Vâță - Diénes Andrea [09.May.04 15:25] |
| Minunata, Daniel. Imi place enorm de mult forma si ceea ce exprima - mai ales cu ajutorul "valurilor". Felicitari! O imbratisare de la pretenara ta. | |
| = un poem in trepte | Anca Anghel Novac [09.May.04 15:49] |
| O poezie in trepte, din aproape in aproape catre...nemurire. Dar in final, dupa cum ne dezvalui, ramanem cateodata: "Noi doar noi Noi doi" Da, cam asa se intampla. Interesant! | |
| = daniel | Eugen Suman [10.May.04 09:27] |
| sincer sa fiu mi se pare un poem prost. ai gasit o forma mai mult decat interesanta si a trebuit sa o umpli cu ceva. dau niste exemple de "asa nu" : "Vise-adorm pe tâmple printre" n-are nici un sens. dar se termina cu "printre" iar de acel "printre" aveai nevoie. "Nemurind îmbrãțișãrii tale nicicând nu mã sting" idem. expresivitate contorsionata rau de tot. "Încet prindem a gânguri împreunã o luminã" - patetic si cautat induiosator. "O luminã spre soare se-nalțã zbor frânt Zbor frânt cade-n petale se urcã" - inca nu s-a plictisit lumea de acest "zbor frant". tot e bine ca n-ai zis "zborul frant al ingerilor". un poem chinuit si contorsionat, temele predilecte nemurirea, dualismul, zborul frant si restul de clisee care ar trebui pensionate. multe versuri cautat lacrimogene, o sensibilitate exagerata, o suprasensibilitate. efect garantat in randul domnisoarelor :) scrii mai bine de atat | |
| = Vasile, Codrina, Gabriela | Daniel Dinescu [10.May.04 11:30] |
| Vasile, iti multumesc pentru trecere si pentru intrare in 'vartej! :) Codrina, ma bucur de prezenta ta aici si ma bucur mai tare ca ti-a placut! Mulotumesc! :) Gabriela, daca zici tu ca 'asa DA', atunci asa o fi, multumesc si te invit sa treci mai des pe la mine! :) Cu drag, Daniel | |
| = Cristina | Daniel Dinescu [10.May.04 11:49] |
| Cristina, draga, iti multumesc pentru revenire si pentru 'premiu', ma bucur cand sunt 'premiat', dar ma bucur mai mult pentru ca ti-a placut! :) Interesanta ideea divinului la tine... Cu drag, Daniel | |
| = Dana | Daniel Dinescu [10.May.04 11:52] |
| Dana, draga mea, sunt impresionat! :) Sper ca totdeauna ce scriu si ce simt sa fie pe placul celor care citesc... si inca sper ca sa fac asta in continuare si, daca se poate, din ce in ce mai bine! Te-astept mereu pe la poeziile mele! Cu drag, Daniel | |
| = Anca | Daniel Dinescu [10.May.04 11:54] |
| Anca, sa stii ca iti sunt profund indatorat ca ma sustii, mai ales pe partea engleza a site-ului, inseamna mult pentru mine si iti multumesc ca ai timp sa treci si pe la poeziile mele in romana! Multumesc! :) Cu drag, Daniel | |
| = Oigen | Daniel Dinescu [10.May.04 12:02] |
| Eugen, dragul meu, nu numai ca nu ma supar, dar ma zi amuz; nu cred ca putem fi mereu pe gusturile tuturor, iar eu nici nu vreau asta, eu scriu ce simt. Daca, de data asta, tie ti se pare prost, lacrimogen, de pensionat si altele, e problema ta, nu pot sa fiu mereu la inaltimea asteptarilor tuturor. Problema e ca te puteai gandi ca mai si simt, poate simt cliseic, poate am momente cand sunt suprasensibil si lacrimogen, tragand o concluzie din comentariul tau - chiar telenovelic, dar, totusi, e ceea ce simt. Si e normal ca fetele sa simta aceasta sensibilitate. Sper ca sa scriu si pe placul tau la un moment dat, ca doar am mai facut asta! :) Cu prietenie, Daniel P.S. Nu-mi mai comentez poeziile, asa ca nici nu-ti mai explic imaginile... ;) | |
| = Andrea | Daniel Dinescu [10.May.04 12:04] |
| Andrea, draga mea, tu esti pretenara mea... Multumesc! :) Cu drag, Daniel | |
| = daniel | Eugen Suman [10.May.04 12:13] |
| te rog sa ma crezi ca nu e nevoie sa-mi explici imaginile. in primul rand nevoia de a explica poezia deja spune multe despre valoarea ei. o poezie buna nu necesita explicatii. in al doilea rand faptul ca simti cliseistic cateodata nu e o justificare valida pentru a si scrie cliseistic. e de ajuns sa nu scrii atunci cand simti asa. | |
| = Eugen | Daniel Dinescu [10.May.04 12:20] |
| Nu sunt de acord cu tine, dar daca tu zici... D.D. | |
| = părere | Paul Bogdan [10.May.04 13:45] |
| O astfel de poezie are nevoie de o matrice, în acest caz s-a folosit matricea triunghiului isoscel (o fi echilateral?) cu baza pe verticală. O matrice este greu de umplut! Meșterul a folosit aici un procedeu destul de uzitat, acela de a folosi ultimul cuvânt din vers la începutul versului precedent. Nici poezia concretă nu este o idee originală nici acel procedeu amintit mai sus. Nu știu de ce a făcut vâlvă. Imortantă în acest caz este "umplutura". Eliminați "marginile", desființați triunghiul și gustați din miez. Dacă vă rămâne ceva pe limbă înseamnă că poezia este reușită. | |
| = erată | Paul Bogdan [10.May.04 13:46] |
| versului precedent= versului ce postcede* sau "următor" | |
| = domnului Dinescu | Ioan Bancila [10.May.04 16:10] |
| Si in sfarsit o poezie cu forma...:) Continutul este si el la inaltime- eternizarea unei valori, iubirea, cu valori nebanuite surprinse in "jocul" de-a dragostea. Pe mine m-ati cucerit. Cu stima, IB | |
| = Paul Bogdan | Daniel Dinescu [10.May.04 16:53] |
| Interesant, draga Pan, cum vezi tu poezia aceasta. Spun asta, in primul rand, pentru ca nu am intalnit in ultimul timp poezie de forma celei de fata pe site - cu toate ca zici ca e 'uzitata'; in al doilea rand, pentru ca eu stiu ca forma si fondul trebuie sa fie un tot, mai am trecut si pe la Maiorescu & co (deci nu stiu de ce vrei ca sa 'dezbraci' 'fondul'). Si inca mai stiu ca o expresie foarte uzitata poate fi folosita intr-un mod nou. Stiu ca eu o consider ceva nou pentru mine, asa ca, multumesc pentru trecere si pentru ca imi citesti constant textele, e o onoare pentru mine. Cu respect, Daniel | |
| = Domnului Bancila | Daniel Dinescu [10.May.04 16:55] |
| Domnule Bancila, va multumesc pentru trecere si pentru aplecarea asupra poeziei mele. Va citesc si eu de ceva timp si imi mai permit cateodata sa va las comentarii. Va multumesc ca va faceti timp si pentru textele mele. Este o onoare pentru mine sa va am la subsolul textelor proprii. Multumesc! Cu respect, D.D. | |
| = re părere | Paul Bogdan [11.May.04 07:13] |
| Daniel, astfel de poezii s-au mai scris pe site dar nu am vrut să punctez acest lucru. Pur și simplu mi-am spus părerea. Poezia concretă, ca aceasta scrisă de dumneata, este mama poeziei vizuale ce apare astăzi în tot felul de "hologrămuri curcubicioase":) Mie nu-mi plac prea mult astfel de poezii deoarece presupun procesul de "manufacturare", nu poate fi o poezie naturală. Deja este plină de formă artificială. Sfatul meu către cititorul care are aceleași preferințe ca și ale mele era acela de a îndepărta acel artificial și de a se bucura de idee. Având în vedere că toți suntem tentați să experimentăm, nu văd de ce tu nu ai putea scrie cum ți-e voia. Cu același respect, Paul | |
| = o piramidă grea de sensuri | Tudor Negoescu [11.May.04 16:04] |
| Voi doi, sclavi ai iubirii, duceți în spate această piramidă grea de sensuri... | |