| = clișee de lună goală | Vasile Munteanu [05.May.04 12:17] |
| Mersul înainte se învață visând aripi pe uitarea suprapusă, inversate până la orb, nedvenirile se contractă și scad în spații de întuneric. Câte uitări ai, pornind din punctul “mâine”, cu viteza de treizecișiceva-de-ani/vise? Un dus-întors cu discount numai pentru dus firele albe nu ți le plătește nimeni free până la crucea dintre sprâncene doar sufletul. Ipocrite bocitoare, speranțele stau adunate grămadă pe creștet și-așteaptă Înțelepciunea e obolul dat nimănui, fără dobândă, fără girant, ofertă limitată, numai în viața de-apoi. Sunt mute brazdele prin care mi se arde lutul Cu fiecare aproape iubit ca pe sine, sporesc beția vinurilor de sânge din recolta viitorilor crucificați. Cu drag, | |
| = Bocind | Daniel Dinescu [05.May.04 12:25] |
| Foarte frumos, Dana, imi place cel mai mult partea cu "temerile - tocmite bocitoare"! Cu drag, Daniel | |
| = Vasile | Florina - Daniela Bordieanu [05.May.04 12:25] |
| alb-negru, conturul versului tau suprapune o alta lume, redimensionand nuantele in matca sperantelor. tot o luna plina, nu-i asa? Dana | |
| = Daniel si gandurile zalude | Florina - Daniela Bordieanu [05.May.04 12:30] |
| Clisee, Daniel, zalude si ratacite, precum gandul aninat de cerul noptii...rotunda luna plina. Plecaciune gratioasa cu zambet alb in batista, la buna-revedere :), Dana | |
| = percutia si percutarea | Claudiu Banu [05.May.04 12:32] |
| Initial nu simteam nevoia sa comentez acest text. Ceva s-a schimbat la a doua citire. Nu textul, ci subsolul. Cu riscul de a o supara pe Florina, replica lui Teddy este mult mai puternica. Poate e o chestie misogina, (nu-mi dau exact seama) insa intre Câte amintiri ai, pornind din punctul “ieri”, cu viteza de treizecișiceva-de-ani/vise?" si "Câte uitări ai, pornind din punctul “mâine”, cu viteza de treizecișiceva-de-ani/vise?" e o distanta de cateva regasiri, fie ele si masculine. C. | |
| = astre neluminoase | Vasile Munteanu [05.May.04 12:34] |
| Când eram mic, Dana, mă uitam mult în soare. După un timp, îl vedeam așa cum vezi noaptea luna, ca o gură de puț pe care o crezi o poartă către o altă lume. Astăzi nu mai cred în astfel de porți și îmi pare rău. În plus, nu ar trebui să port în permanență ochelari fumurii pentru că sufăr de fotofobie... Iartă-mi maniera de răspuns. Am "tresărit" numai la "luna plină" văzută de tine... Cu drag, | |
| = Claudiu, Vasile si poezia ca cifru de poarta stelara | Florina - Daniela Bordieanu [05.May.04 12:40] |
| Claudiu, nu-i bai. Daca doar cateva idei zapacite au putut genera un vers mai bun, oricaruia dintre cititorii mei, te asigur ca nu m-as putea supara. Mai ales daca unul din ei a fost Vasile, pe care-l apreciez in mod deosebit. Asa ca...e liber drumul :) comentariilor si-al poeziei. Vasile, indirect, ti-am raspuns mai sus. Comentariul tau ma lasa copilaroasa la o poarta stelara, incercand sa cresc, invatand combinatiile necesare pentru a o deschide. candva. cu tot binele, amandurora. | |