Comentariile membrilor:

=  A = non-A	Vasile Munteanu [20.Apr.04 07:33]
Cosmologie erotică sau erotism cosmologic. Iubirea ca o simfonie universală mereu identică, prin repetabilitate, niciodată identică, prin trăirea neîntâmplării. Femeia neschimbată în devenire, însă femeia care nu va deveni niciodată. Frumos visezi, Virgil, și prea real ca să nu se întâmple - :) Cu prețuire,
=  uneori e posibil	Dănilă Florentina-Loredana [20.Apr.04 10:23]
Hm...eu am înteles altfel, nu zic ce. Spun doar că mi-a plăcut mult si că am avut mereu o aplecare spre astfel de ...iubiri imposibile, descrise de tine aici. Multumesc.
=  Cu riscul de a...	Andu Moldovean [24.Jun.04 14:24]
te supara pe mine trebuie sa-ti spun. Daca il lasai "clasic" catre "ea" si nu catre "El", ar fi fost mai bine. Asa finalul e cam fortat. Parerea mea. Mie mi-a placut poemul, Virgil, l-am retinut insa cu "inviata" si "inca o data" la final. No ofense, pls... :-) Numai bine! Arcturus.
=  "nepotrivirea noastra"	Mae Stanescu [20.Apr.04 18:29]
"tu fiecaruia ii ceri placerea eu umblu lumea sa-i traiesc durerea tu te opresti sa gusti cat e de bine eu trec grabit nemultumit de mine ... si vom ramane asa poem fara cuvinte tu ardere sublima, eu stingere cuminte" B.B. mi-am amintit de aceste versuri si le-am lasat aici, un alt eu, un alt tu.
=  ptr. Andrei, Mae	Virgil Titarenco [20.Apr.04 19:04]
Andrei, să știi că nici nu m-am gîndit la El. Nu a fost gîndit ca religios poemul. Acum cînd îl citesc îmi dau seama că se putea înțelege și așa. Cred că am început să mă specializez în "iluzii poetice". Am să mă gîndesc la ce îmi spui. Poate schimb ptr. claritate. Mi-a plăcut doar jocul de cuvinte. Mă stingheresc uneori limitările limbii române. Mae, mulțumesc de trecere și de versuri. Sînt foarte frumoase. Cu siguranță e un dialog etern și uneori... trist. Eu vorbeam doar despre o rădăcină de salcie și un mal de Dunăre la Galați. ;) Așa cum am văzut de-atîtea ori în copilărie. Povestea este însă cu "eu" și "tu". Poate m-a influențat și "Lost in translation" al Sophiei Copolla.
=  "miroseam a lemn de vioară"	Farcău Pavel [20.Apr.04 20:35]
oare cum miroase lemnul de vioară... Cioran susținea (Lacrimi și sfinți) că ("mă sărutai cu rouă în zori") acest sărut nu poate fi smuls decît de pe buzele unui înger. m-ai surprins dragă Virgil, cu aceste versuri, adică ai modificat un pic "optica", ritmul intern al poeziei...și asta nu e rău deloc
=  Neverosimil	Codrina Verdes [20.Apr.04 21:02]
Pare atat de neverosimila dragostea pentru o salcie...doar cine cunoaste Dunarea stie. Cand se va mai incalzi putin, voi merge pe faleza si-i voi recita salciei tale declaratia pe care ai scris-o, cu permisiunea ta desigur.
=  ptr. Codrina, Paul "...doar cine cunoaste Dunarea stie".	Virgil Titarenco [10.Dec.18 14:27]
Paul, am modificat puțin pentru a evita ceva nedorit. Mă bucură trecerea ta, ca întotdeauna, și mai ales faptul că încerci să o înțelegi. Codrina, nu mai îmi spune multe că îmi frîngi inima. Am trăit 28 de ani în orașul acela. Am pescuit în Dunăre și îi cunosc rîpele de pe vremea cînd orașul se termina odată cu Țiglinele. Uneori mi-e un dor nebun de rîpele acelea lutoase și de mirosul de Dunăre. Într-adevăr "...doar cine cunoaste Dunarea stie".
=  intreb	martin emilian balint [21.Apr.04 14:15]
nu am citit comentariile de mai sus, dar am intrezarit o interpretare de erotism cosmologic. Nu, poate asa o fi, eu vazut-o ca pe o castrare sau impotenta "imi pierdusem copacul demult", o poezie a batranetii, a amintirilor, a regretelor a timpului trecut. Virgil? Ce va urma? de ce simti nevoia sa variezi o idee in ciclu de 1,2,3,4 etc poezii? te intreb, nu ca mi se pare gresit, ci pentru ca vreau sa inteleg aceasta abordare in a ma ajuta pe mine. Personal, cand deja se ajunge la nevoia de "ciclu" in arta, incep sa percep o imbatranire de idei, o lipsa de vigoare, o repetitie imbacsita. Virgil, nu ma intelege gresit, nu critic poezia, imi place mult, prin acest ritm sacadat impunator de litanie. Iti spuneam ce cred si te intrebam ca sa inteleg daca gresesc. Cu respect, Martin
=  Recitire	Codrina Verdes [21.Apr.04 18:02]
Virgil, nu vreau sa-ti frang inima dar oare in rapele acelea lutoase nu se afla si radacinile tale care s-au contopit de multa vreme cu cele ale salciei ? Pe faleza miroase a salcie, mal si se aud valurile Dunarii care ingana un dor titarencan. Nu ma lua in seama...nu e decat retorica.
=  ptr. Codrina și MEB	Virgil Titarenco [21.Apr.04 20:15]
Codrina, dacă tot vrei să inaugurezi cuvîntul cu pricina hai să-i zicem titarencian. Cu toate că, sună ciudat. Dar asta e. În rest, ce mai pot spune... nostalgie. Emilian, uite, eu sînt cel mai nevrednic de numele de poet pe aici. Nu înțeleg ce vrei tu să spui prin 1,2,3,4. Am multe limite, Emilian. Explică-mi tu. Azi sînt tare "down". Da, este o poezie undeva între acceptarea implacabilului și prospețimea inconștientă a revenirii. Cred că mă mai năpădește și pe mine cinismul uneori. Există ciclicitate în textele mele? Poate. Ciclicitatea conferă siguranță, stabilitate, Emilian. Nu e doar semn de bătrînețe, rutină, epuizare. Pe de altă parte ciclicitatea poate fi privită și spațial ca o spirală, ascendentă sau descendentă. Îndrăznesc să sper că a mea este ascendentă. Sînt cîteva modele grafice care m-au fascinat întotdeauna, spirala, fractalii, contururile concentricizate, caligrafia, pictura în ud, păstuirea în guașe sau tempera, profilul ciudat dintr-o singură mînuire a peniței. Urmăresc un ciclu în mod deliberat? Nu, nu încă. Oricum, poezia mi-o scriu pe jumătate conștient. Pentru mine poezia e jumătate "teche" și jumătate "mysterion".
=  suficient ca sa inteleg	martin emilian balint [22.Apr.04 14:37]
1234 se referea la Titlu I, Titlu II, Titlu III, Titlu IV etc. Acum inteleg de ce scrii in ciclu. Multumesc
=  ... și mai e ceva, Emilian	Virgil Titarenco [23.Apr.04 06:50]
... și mai e ceva, Emilian. Uneori un lucru îmi place atît de mult că simt aproape un sacrilegiu să pun punct. E ca și cum aș spune: "Nu, despre tine n-am să mai scriu niciodată!" Poate ți se va părea ciudat dar eu nu scriu, n-am scris niciodată pentru cititori. (De aceea nici nu am cărți publicate cel puțin pînă acum, probabil că nici nu aș merita). Mă doare inima că trebuie să spun asta. Mă simt aproape ca un mojic fașă de cititori dar asta e. Evident mă bucur dacă sînt citit. Că doar n-oi fi tîmpit. Dar mă simt legat de mîini și de picioare. Întotdeauna mi s-a părut poezia ceva foarte, foarte special. Poezia este ceva foarte puternic. Te domină. Privește la site-ul acesta, ce patimi și dependențe creează! Poezia nu e lucru de șagă. Deci, revenind la ce spuneam inițial, uneori îmi este greu să închid ușa în nas unei idei poetice. Simt nevoia să scriu (I). Apoi (II). Atîta timp cît diamantul mai are fațete ascunse pentru mine. Iată că am fost sincer cu tine.
=  perfectement	martin emilian balint [23.Apr.04 13:28]
da Virgil, imi dau seama ce simti si crede-ma ca admir aceasta perseverenta de a dezvolta o idee pana la epuizare. Nu e pentru mine si eu nu as putea face asa ceva, cel putin nu acum cat descopar ca am atatea posibilitati sa ma exprim si am atatea idei pe care trebuie sa le scriu cat mai repede pentru a nu le uita. Sunt constient dependenta de arta in general, desi inca nu inteleg foarte bine. Cu scrisul pentru sine, nu pentru altii, nu stiu ce sa-ti spun. Nu vreau sa cad intr-o filosofie de trotuar in care sa spun ca poezia de la inceput a fost "exhibitionista", si nu ma voi intreba niciodata de ce fac lucrul acesta pentru ca imi este frica de impactul raspunsului asupra mea. Poate ca as inceta imediat. Nu ma intreb de ce. Fac si atat. Juvenil? dar sunt tanar... sper sa am timp destul sa ma gandesc cand voi fi in pana de idei, in momentul in care trebuie sa-mi intorc privirea asupra a tot ce am facut si sa constientizez ce a fost bine sau nu. Stiu, vorbesc de un momentan parcurs bezmetic, dar e asa frumoasa benza asta, incat nu o pot schimba pentru lumina. :) Numai bine virgil
=  Emilian	Virgil Titarenco [24.Apr.04 03:38]
Nu Emilian. Mă tem că m-ai înțeles puțin greșit. Eu nu scriu pentru "sine". Cînd am scris că nu scriu pentru cititori poate m-am exprimat puțin incorect. Eu nu scriu în primul rînd pentru cititori. Dar nici pentru mine. Eu scriu pentru poezie în primul rînd. Oricît de ciudat ți s-ar părea. De fapt pentru mine poezia nu este în primul rînd creație ci descoperire. Eu nu fac poezie. Eu descopăr poezie. De fapt eu cred că poezia a existat și există întotdeauna acolo. Mie doar îmi face Dumnezeu hatîrul să o văd și apoi să v-o arăt și vouă. Uneori o fac mai bine, alteori mai prost. Limitele și slăbiciunile îmi aparțin. Poezia în ea însăși este însă perfectă și există independent de mine. Eu doar mă străduiesc să nu o caricaturizez. Cu modestele mele mijloace.