| + trandafiraș | Liviu Nanu [07.Apr.04 11:43] |
| Am onoarea să fiu primul comentator. Mi-a plăcut tot textul în special finalul "viața se năștea cu certificat de garanție pe viață resuscitarea era apanajul zeilor de-o vreme însă nimeni nu mai știe nimic" | |
| + garantie pe viata | Florina - Daniela Bordieanu [07.Apr.04 11:44] |
| mi-am copiat-o in calculator, Monica. un fisier alaturat celui vechi, din adolescenta. si astfel am inchis o bucla in timp. un motto pe-un caiet de poezii al unei copile, urmat de poezia rotunda a unui adult, ca o mangaiere. nu dau citate. e acolo o parte a poeziei care mi-a cantat pe suflet, de aceea n-o pot face publica. pot spera insa, ca tu vei simti care. cu tot binele, Dana | |
| = ziua gandurilor suprapuse :) | Florina - Daniela Bordieanu [07.Apr.04 11:47] |
| ah, a doua oara cand patesc astazi asa ceva :) comentariu postat simultan cu altcineva :) o data..chiar cu trandafirasul..si acum cu Anton :) o fi ziua gandurilor suprapuse :) cu acelasi bine, Dana | |
| = basm si realitate | Elia David [07.Apr.04 11:57] |
| Trandafiras, ai scris o poezie mai mult decat adevarata. Ai spus atat de frumos lucrurilor pe nume, incat am trait basmul unei vieti ce nu mai exista decat in noi - si asta, cand nu uitam unii de altii. Te felicit. | |
| = vouă | Monica Mihaela Pop [07.Apr.04 13:59] |
| Acum eu ce să mai spun? Mai pot doar să vă îmbrățișez și să vă doresc ca viața voastră să aibă certificat de garanție, pe viață! Cele bune! | |
| = trist | Mae Stanescu [07.Apr.04 17:33] |
| versul tau curge lin , vrajeste precum o poveste copilaria... trist insa ca de la o vreme povestile sunt stiri de ziar , iar copilaria aceea a inceputului are cearcane | |
| = text de trimis la atelier | liviu dascalu [07.Apr.04 21:45] |
| "pe atunci vulturii își întindeau aripile și pluteau, fără vestă antiglonț, peste fruntea marmorată a munților" Este o suita de versuri pur si simplu ridicola. Vulturii chiar nu au nevoie de vesta antiglont, nu putem merge cu maimutarelile copilaresti chiar asa de departe; si asta intrucat muntii nu au pe ce tragaci sa apese, daca nu din bun simt estetic. Nu vad rostul ilustratiilor pentru carti de copii, ce cauta Praslea cel voinic si merele de aur aici?!? Iar invocarea soarelui si a lunii seamana cu acuarelele acelea ale copiilor prescolari, care tin neaparat sa le aiba pe amandoua la un loc, soarele plin de spite si luna cu figura zambitoare. Finalul e "filosofic" pana la Dumnezeu. Pardon, pana la zei; nici ei nu lipsesc din amestecatura asta. | |
| = pe atunci | Ioana Andreea Stefanescu-Bogdan [07.Apr.04 21:59] |
Liviu, daca m-as lua de tine, s-ar crede ca am prins resentimente de cand mi-ai macelarit Artistul, fapt pentru care iti multumesc cu intarziere. Sa se creada, fiindca am de gand sa ma iau. Da-mi voie sa-ti spun ca observatiile tale n-au legatura cu textul de mai sus, decat prin asezarea in pagina. Poate ai gresit pagina, ia verifica. Adica "vulturii chiar nu au nevoie de vesta antiglont" e o constatare foarte adevarata, doar ca ce are de a face adevarul cu poezia, nu inteleg. Praslea cel Voinic nu e aici un personaj dintr-o fabula oarecare, fie si fantastica, ci e evocat in chip simbolic. Daca nu intelegi simbolul, treci la alta poezie. Sunt curioasa sa stiu de ce e un final filosofic si daca este, de ce n-ar fi. | |
| = andiei | liviu dascalu [07.Apr.04 23:55] |
| Sunt convins ca tie iti place, fiindca amandoua cultivati cam acelasi gen de "naivitate". Ce am eu cu naivitatea in poezie, e de fapt intrebarea ta, si-ti raspund imediat. Figuri stilistice precum "pe atunci vulturii își întindeau aripile și pluteau, fără vestă antiglont" mi se pare ca seamana cu tonul afectat cu care unele mame incearca "sa vorbeasca pe limba copilului", pitigaindu-si vocea, imitandu-i stangaciile, ticurile verbale. Poezia are de-a face cu adevarul estetic. Nu trebuie sa fie o fotografie. Eu insumi am un ingredient suprarealist in poezia mea. Iar ultimul vers suna filosofant, "meditativ", "nimeni nu mai stie nimic/ despre nimeni", pare a avea un talc. Care e nici nu ma intereseaza. Vorbe din astea despre nimic, nimeni, mi se pare ca suna a gol si atat. Poate daca ar fi motivate de context as intelege ceva. Nu e cazul. Oricum, sunt dispus spre dialog, si imi face chiar placere. | |
| = o simplă părere | Vasile Munteanu [08.Apr.04 04:56] |
| Despre „comentatorii” vs. Liviu Dascălu Cred că aveți împreună dreptate, dar, Liviule, cred că tu, de această dată, mai puțin. Îți dau dreptate în ceea ce privește sensul metaforic exagerat și inutil al „vestei antiglonț”. Sună ca o figură de stil translatată din alt poem sau de niciunde, care nu prea și-ar avea locul aici, însă... Eu cred, subliniez, cred că, uneori, ar putea să fie interesantă o viziune asupra vieții așa, ca în „Mica Sirenă”, de exemplu, pentru că eu - deși știu că nu contează ce cred eu - astfel văd această poezie. Tu ai ceva din rigurozitatea unui „medic legist” care, uitând de copilul din el, vine, pune mâna pe frunte, ia pulsul și zice: e mort, data și ora decesului. Sunt lucruri absolut esențiale în analiza „spre obiectivtate” a unei opere literare și te invidiez că reușești să te „detașezi emoțional”, însă, mai cred, de asemenea, că dacă această detașare nu se face în vederea „re-emoționării”, însăși analiza e moartă aprioric. Altminteri, cu foarte puține mici excepții, cred că toate postările de pe site, mai ales ale mele, ar putea să fie „recomandate”, ca o sentință a unui Calculator de Procesare a Creațiilor Poetice „la atelier”. Știu că, de obicei, când nu vrei să superi pe nimeni sfârșești prin a supăra pe toată lumea, dar așa gândesc așa comunic - mare prostie, nu? | |
| = despre parere si despre sugestie. | Florina - Daniela Bordieanu [08.Apr.04 08:56] |
| Liviu, Vasile, interesante observatii. Puteti sustine parerile si prin oaresce sugestii? Sunt convinsa ca Monica ar tine seama de ele, daca ar fi pertinente. Ar fi interesanta o interactiune si nu simple constatari. De fapt poate ar fi mai cu folos, daca tot scriem in subsolul textelor, in acest atelier de poezie. cu acelasi bine, Dana P.S. Bun si doctorul, chiar necesar. Dar din cate stiu eu , dupa interventiile chirurgicale, urmeaza si un tratament medicamentos, post-operatoriu, sa nu apara complicatii. | |
| = Dragii mei ... | Monica Mihaela Pop [08.Apr.04 09:21] |
... și subliniez, dragii mei (aici vă includ pe toți, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere - după cum spune Declarația Universală a Drepturilor Omului - și, mai adaug eu, indiferent de convingerile voastre în ce privește poezia sau de motivele pentru care sunteți pe acest site), e posibil să fi constatat și voi că până acum - s-a împlinit un an și jumătate de când sunt pe site – am reușit să nu-mi fac dușmani, cel puțin așa sper. Și, sunt convinsă, cu intenție nu o voi face nicicând. Mă doare să văd cum poezia, deci ceva ce, cred eu, ar trebui să ducă la armonie, împinge, de multe ori, la discuții în contradictoriu provocate de orgolii rănite. Până acum nu mi-am exprimat niciodată această părere, tocmai pentru că nu am vrut să fiu parte la aceste hârâieli. Ei bine, de data asta văd că sunt prinsă fără a fi cerut într-o astfel de ceartă și n-am de gând să tac și să mă fac că nu observ. Așa că, din suflet și cu tot respectul, vă rog ca la textele mele să faceți comentarii, dacă vreți să le faceți, la obiect și fără a vă înțepa unul pe celălalt. Nu mă deranjează să-mi faceți textele harcea-parcea, dacă asta vă e părerea, dar vă rog, nu vă mai certați. Mie nu-mi face nici o plăcere să vă văd roși de orgolii. Și încă ceva. Eu nu am pretenții de a fi poetă iar site-ul ESTE pentru mine un atelier. Că sunt sau nu talentată, asta rămâne de aflat, în timp. Deocamdată doar sunt. Cam atât am avut de spus. Tuturor, toate bune! | |
| = raspuns | liviu dascalu [08.Apr.04 11:37] |
| Monica draga, te-ai suparat degeaba. Aici nu s-a certat nimeni. O discutie in contradictoriu nu e o cearta. Mi se pare ca multi consiteri ajung la certuri neprincipiale fiindca nu au exercitiul discutiei in contradictoriu. Cine sa-l aiba? Oare cei cu anumite specializari - drept, filosofie - in care se ajunge chiar la o arta a "certii" de idei? Mie mi se pare firesc sa contrazic oamenii si sa fiu contrazis pe TEXT, in legatura cu idei sau formulari. Imi face chiar o deosebita placere sa intru in polemica si sunt incantat ca Andia a deschis-o. Acum, eu sper sa polemizam in legatura cu subiecte mai de anvergura... Florina, nu e treaba mea sa rescriu poeziile celor pe care ii critic, totusi. La haiku mai ca ma bag, dar la poezii mai intinse nu stiu de unde sa incep si unde sa termin. Vasile, daca m-as emotiona in fata acestui text ar insemna sa am o inima sangeranda, de-a dreptul. Crede-ma ca un text poate sa aiba un impact foarte puternic asupra mea; doar ca nu e cazul aici si acum. Cu amicitie | |
| = Liviu | Monica Mihaela Pop [08.Apr.04 11:54] |
| Liviu, spuneam și eu la un moment dat "discuții în contradictoriu". Din păcate, aceste discuții degenerează de cele mai multe ori în, vorba ta, "discuții neprincipiale", ca să nu le mai zic certuri. Pe mine asta mă supără. Și oare cum s-ar traduce cuvintele Andiei: "Liviu, daca m-as lua de tine, s-ar crede ca am prins resentimente de cand mi-ai macelarit Artistul, fapt pentru care iti multumesc cu intarziere. Sa se creada, fiindca am de gand sa ma iau." Nu acuzam pe nimeni, doar vă rugam să nu vă aruncați într-o luptă care, până la urmă, nu duce la nimic bun. Sunt prea puțin poetă ca să mă supăr pentru un comentariu obiectiv și prea mult un suflet ca nu mă doară când ceilalți se hârâie. Sper să nu vă fie cu supărare niciunuia din voi. Cum spuneam la începutul comentariului anterior, îmi sunteți cu toții dragi, indiferent de comentariile pe care le faceți textelor mele. Dar ce să mă fac dacă sunt o pacifistă? :) | |
| = părere | Paul Bogdan [09.Apr.04 08:41] |
| Consider că în această poezie a contrariat împletirea "ideii în forma sa sensibilă" cu "limbajul de factură modernă". În fapt, versurile ce ar putea da o factură teorematică textului, sunt plasate ca motto și epilog, încadrând o poezie contemporană, la modă, ce conține atât libertatea de exprimare a neomodernilor cât și metafora aproape absurdă caracteristică avangardei postmoderne. Divergența ivită se datorează facturii celor doi comentatori. Liviu este un teorematician și un apărător asiduu al "poeziei perfecte în formă laconică" iar Ioana, o stănesco-soresciană. | |
| = Monica | Ioana Andreea Stefanescu-Bogdan [09.Apr.04 10:45] |
Monica, sa ma ierti daca te-am jignit cu ceva. N-am avut in nici un caz, in intentie. Am trecut pe aici ca cititor. Iata de ce: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/37987/index.html Pe Liviu il prind eu alta data. Cu simpatie, Ioana | |
| = Cele bune! | Monica Mihaela Pop [09.Apr.04 11:44] |
| Paul, îți mulțumesc pentru aprecieri! Cum spuneam, nefiind nici poet nici filozof, am încercat doar să scriu câteva versuri pe marginea acelui citat. N-am vrut să fie o poezie de top, ci doar ceea ce mi-a inspirat mie textul din Exupery. Și, cu toată modestia o spun, în mare parte am reușit. Poate că vesta antiglonț nu avea ce căuta alături de Prâslea cel voinic, dar poate că și această alăturare ne face să vedem diferențele dintre acea lume, "dintr-o vreme", și cea "de-o vreme". Greșesc? Ioana, nu m-am simțit jignită și nici n-am vrut să supăr pe nimeni. Doar că întotdeauna când citeam un text și voiam să fac un comentariu, în cazul în care găseam în subsolul lui "discuții neprincipiale" cum le spunea Liviu, sau certuri, mă opream și nu mai făceam nici un comentariu. Eu iubesc pe toată lumea și din acest motiv nu vreau și nu pot să țin partea cuiva. Știu, în lumea în care trăim azi nu e bine să fiu așa, să iubesc pe toată lumea la fel. Dar uite, asta sunt și sinceră să fiu mă bucur pentru asta. Am citit textul tău și pot spune că îmbrățișăm amândouă aceeași convingere în ce privește diferențele dintre lumea veche, dacă se poate numi așa, și cea nou, în care trăim. Și, din păcate, diferențele sunt enorm de multe și de mari. Iar noi trebuie să trăim în lumea cea de azi, care ne are și pe care o avem. Vă urez tuturor un Paște plin de lumină și căldură, cu pace în suflete și liniște în case! | |