| = În șopate de clopot | Maria Prochipiuc [07.Apr.04 20:57] |
| Poemul tău răspândește o stare de extaz ( prea mult spus ??? ). Ca la orice început esti în căutarerătăceam îmi purtam pana între dinți , vrei să pătrunzi și să descoperi taina. O taină în care să-ți agăți inima în lumină. Călătoria ta e gradată, e așa cum ai vedea un punct în zare și tot apropiindu-te de el începi să-i descoperi conturul am lătrat pe aleea unui vers (dur mi se pare folosirea cuvântului lătrat dar…). Participarea ta este totală, ai pipăit,… ai mirosit… ai mușcat ( mă duce cu gândul la Eden- sper să nu fie mărul ispitei ). Ca să poți pătrunde în taină – dăruiești nebunia frumuseții, folosirea cuvântului nebunie îți crează acea stare de extaz. Dăruind vei dobândi -lacrimi de înger- puritatea sentimentului. - gândul tău într-un crepuscul de lumină e și pentru cel care-l primește o căutare, trbuie să-l descopere în crepuscul. - glasul tău e atât de tăcut, încât nu-i poți auzi decât șoapta legănându-te pe aripi de dans – e ca o plutire dincolo de tine și de toți. - culoarea ochilor nu poți s-o descoperi decât în oglindirea cerului și rupând câte-o petală te întrebi : mă iubește, nu mă… - gândul și glasul poartă culoarea sufletului ei cu care de atâta plin vrei s-o pictezi undeva într-un orizont al privirii ei spre tine. Îmi apare totuși o nelămurire - tu care ești un pictor iscusit te lași condus de acea mână nevăzută și plutești cum altfel decât ca un nebun amețit de cuvinte? Apar două versuri care mă pun puțin în dificultate, nu știu, nu reușesc să le aflu semnificația sunt fiu adoptat …sunt fructul … e o stare confuză (pentru mine) îmi apari ca un vis, ceva ireal transferat în lacrima îngerului – poate predarea în mâinile celui de Sus? ( Așa pentru tine – am crezut că doar eu sunt obsedată de lacrimă dându-i toate valențele posibile și poate uneori imposibile… și mă bucur că nu sunt singură…) Cele mai frumoase versuri: descarc universul de plete inund cerurile cu lacrimi aduc lumina într-o noapte pe care ți-o fac cadou într-o seară cu denie adormi liniștită că veghez să visezi toți îngerii întinși la picioarele tale cu trandafirii eternității mă duc cu gândul la Luceafărul care pentru o clipă de fericire… Frumusețea sufeltului e inundat de lumina Învierii … seară de seară în rugăciune parcurgi drumul până la picioarele Crucii, unde îngerii veghează și tu așterni în mii de petale dragostea către cele sfinte. Cele mai frumoase versuri: descarc universul de plete inund cerurile cu lacrimi aduc lumina într-o noapte pe care ți-o fac cadou într-o seară cu denie adormi liniștită că veghez să visezi toți îngerii întinși la picioarele tale cu trandafirii eternității mă duc cu gândul la Luceafărul care pentru o clipă de fericire… Frumusețea sufeltului e inundat de lumina Învierii … seară de seară în rugăciune parcurgi drumul până la picioarele Crucii, unde îngerii veghează și tu așterni în mii de petale dragostea către cele sfinte. Am ajuns tărziu la tine ...dupa denie și cânt de clopte anunțand ca trebuie sa ne pregătim cămara, ca să pătrundă în ea lumina datătoare de bucurie, de speranță, de tot ce este bun și frumos! | |
| = ! ! ! | Maria Prochipiuc [07.Apr.04 21:02] |
| Oboseala își spune cuvântul! Asta e! Nu mai pot repara! | |
| = lumina din lumina | Bogdan Gagu [07.Apr.04 21:09] |
| la dar se raspunde cu dar... la lumina cu lumina si la gand cu gand... iti multumesc maria... pentru ceea ce ai vazut in poezie... iti multumesc ca mi-ai impartasit bucuria ta... cu respect, inoni | |