| = CosS | Virgil Titarenco [04.Apr.04 09:34] |
| CosS, corectează, te rog, acolo unde scrii "iasă" cu iese sau ies. Eu înțeleg că așa o fi pe la Banat sau Bihor dar e un text fain și nu se merită să îți scape chestii din astea. Corectează și acordul din "Ni se pare firesc să fim considerați un pic mai egal decât ceilalți.", te rog. De asemeni și propoziția "Antrenorului lor e primul căruia i se arată gesturi obscene." Sper că nu te-ai supărat. Mi-a plăcut textul. Mi-a adus aminte de Timișoara. | |
| = Virgil Titarenco | Cosmin Soameș [04.Apr.04 22:48] |
| Virgil, bineînțeles că nu m-am supărat, ba chiar îți mulțumesc pentru atenție. Am corectat observațiile 1 și 3, dar la doi nu înțeleg care e dezacordul. Îmi explici? Mă bucur că ți-a plăcut textul și ți-a adus aminte de Timișoara. Mă duc pe adresa ta ca să văd de unde scrii și dacă ești departe de casă. | |
| = Sînt departe Cosmin, departe..:) | Virgil Titarenco [05.Apr.04 06:31] |
| Sînt departe Cosmin, departe..:) Atlanta, Georgia, US Apoi, mie îmi pare că propoziția ar suna mai corect "Antrenorul lor e primul căruia i se arată gesturi obscene." sau "Antrenorului lor i se arată primul gesturi obscene." | |
| = Menirea fotbalului | Anton Potche [06.Apr.04 18:17] |
| Peste tot în lume competițiile sportive își pierd de zi ce trece tot mai mult din farmecul jocului, adoptând din ce în ce mai mult aluri de lupte înverșunate. Victoria înseamnă astăzi mai mult ca oricând câștig material și la banii se sfârșesc prieteniile. Păcat, fiindcă un eveniment sportiv poate fi savurat cu satisfacții mult mai mari când nu i se atribuie o seriozitate exagerată, care la mulți suporteri primește dimensiuni existențiale. Îmi aduc bine aminte de un meci de fotbal de pe stadionul Dinamo din anii 70. Eram cu fanfara Palatului Pionierilor din Timișoara ocazional în capitală (sau era o fanfară din Giarmata? – din păcate mi-am ars într-o zi nefastă din epoca lumină toate caietele cu însemnările personale) și ne-am dus la meciul de campionat Dinamo – Poli, cu instrumentele, bineînțeles. Tot timpul meciului am cântat „Poli, Poli luptă pentru noi“. În minutul 85 tabela de marcaj arăta 4:1 pentru Dinamo și noi, fanfara bănățeană, am intonat cu același devotament un marș funebru. Surprindere, stupoare și la urmă ... admirație pentru bravii suporteri timișoreni. Bucureștenii, cel puțin cei care stăteau în jurul nostru, își dăduseră seamă că pentru poliștii-muzicanți fotbalul era în primul rând un joc cu menirea de a distra. | |