| + Luceafărul de seară | Maria Prochipiuc [26.Mar.04 21:10] |
| De când te-am găsit la pagina mea dând o interpretare atât de frumoasă cuvintelor mele mi-am zis că trebuie să te citesc și uite mă aflu ca un elev cuminte în prima zi de școală să te descopăr printre cuvinte. Nu promit că voi reuși! Venirea autorului pe poezie .ro la începutul anotimpului reînvierii nu putea aduce decât bucurie și cant. Încerc să pătrund în misterul primului sonet- predominante sunt : umbra, timpul care vor înlănțui și vor subjuga un univers al trecutului dar mai ales a unei lumi prezente cu Infinități de spații divergente. În Sonet 2 autorul schimba registrul inspirației nu departe de timp ci undeva … În revărsarea clipelor și autorul vrea să fie doar un spectator Iau tot ce văd sau iau numai un pic,//Dar tot nu știu ce-i de făcut în viață// Si nu mai văd în jurul meu nimic. Sonet 3 debutează cu existența omului ca punct în spațiu , reînviind frumusețea știutul din potir, acolo unde își țese un veșmânt nemuritor pentru veșnicie. În Sonet 4 apare cercul, care pentru mine reprezintă perfecțiunea , dar la tine Adrian are cu totul alte conotații E lumea cercul de plictis și silă …Burți găunoase ce-au uitat de milă… Circari grețoși, sterilă plinătate, l-aș numi un sonet al realităților înconjurătoare. Sonet 5, aduce în fața cititorului o lume plină de actori Sunt o păpușă cu mișcări agile.//De sfori mi-e trasă râvna măsurată. fiecare își joacă rolul lui de păpușă… Sunt o păpușă. Carne am și oase.//Cred că fac tot. De fapt nu fac nimic. Mă gândeam când vei schimba decorul spre alte … și iată în Sonet 6 apre și zarea, o licărire de frumusete în colțul ierbii Prind geana ierbii, șoapta ce mi-e dragă, // Tot ce-a rămas ne-mpresurat de vomă …Le voi păstra mereu agonizând,, În Sonet 7 revine din nou cercul dar văzut sub formă îngustă se face o trimitere spre pocăință Stai și ascultă în genunchi, în coate //Cum vei primi iertarea de păcate spre sfârșit apare și sentimentul morții Speranță și victorie și nadă // A morții ce-o să vină într-o zi. Mirarea din Sonet 8 îl călăuzește pe autur spre conturarea existenței într-un contur cubist și într-o lume pestriță. Cuvântul pătrunde cu sunetul său grav în Sonet 9 pentru a da verticalitate autorului să meargă mai departe chiar dacă din când în când gândul se dă cu fard. Am ajuns la Sonet 10 - 1= unitate și 0=un cerc putin alungit, poate de aici intrarea în lumi de mult apuse . Aici nu am ce să comentez, aștept să văd cu ce noutăți mai vii, dar pentru ca drumul să-ți fie lin voi aprinde luceafărul de seară pentru a te însoți în inspirațiile viitoare. | |
| = Virtualitate | Adrian Munteanu [27.Mar.04 19:02] |
| Maria, Ar trebui să procedez măcar la o sărutare de mână virtuală (din păcate) pentru răbdare, disponibilitate si bune intenții. Cel mai important rost al site-ului se împlinește : acela de a da curaj și speranță. Sper să mai avem ocazia să adăstăm asupra textelor noastre și mă voim strădui să nu cobor ștacheta. Dimpotrivă. Eu voi încerca să nu scap nici unul din semnele lirice care îți aparțin, cu certitudinea că niciodată timpul nu va fi pierdut. | |