| + Paul Bogdan === | Virgil Titarenco [26.Mar.04 09:02] |
| Și eu totuși n-am înțeles titlul... Despre conținut... m-a înduioșat, dar mi-a plăcut și cum e scris... aștept continuarea... sau continuările... Uite, stiu că voi armenii sînteți buni negustori, eu îți dau o steluță dacă tu mă înveți un cuvînt armenesște... ;) | |
| + Confesiunile unui armean | Geta Adam [26.Mar.04 09:10] |
| Scriai nu de mult la subsolul unei poezii ca ar fi timpul sa iti schimbi stilul. Poate ar fi timpul sa scrii mai multa proza, in poezie esti bland, sensibil, aproape. In proza cred ca poti fi ironic, dur, departe si aproape in acelasi timp. Asa il percep eu pe Pan. Mi se pare interesanta confesiunea ta, e "plina". Si doare pe alocuri. Si e...altceva. | |
| = ! | Andrei Dobos [26.Mar.04 09:29] |
| Cred ca introducerea facuta de acest articol poate avea o continuitate deosebit de valoroasa, cel putin in ceea ce ma priveste. Astept urmatoarele randuri! | |
| = Dor toate dorurile | Silvia Van [26.Mar.04 18:33] |
| Sunt impresionata de sinceritatea scrierii tale. Transmite o caldura umana ce te deschide, te insenineaza si careia vrei sa-i raspunzi. Multumesc pentru emotie. | |
| = Corurile rusești | costel [27.Mar.04 00:01] |
| Am vazut si eu Ararat-ul, ce-i drept din avion, dar am batatorit putin trotuarele Erevanului. Merita vazut. Despre articol, in ciuda precautiei pe care Paul si-o ia, tot voi carcoti. Altfel n-as fi eu. Si o fac pentru ca numele mi-a fost amintit, ca pe o provocare. Mai intai ca textul incepe abia de la "E noapte. Ora 3. În pântecul grotei cânt singur..." Restul introducerii poate fi scoasa, fiindca tine de balast. Cateva informatii de acolo pot fi strecurate incontinuare, dar atent dozate. Iar ultimul paragraf cade de la sine. Nu are ce cauta, nu tine de nimic. Ce ramane, e foarte putin, dar pare incitant. e\E ca si cum ai avea acces la o spovedanie. Sa vedem daca Paul va avea suficient suflu sa continue taraganand amintirile si cunostintele sale despre locuri si oameni, mai departe. Si suficient curaj. Si fara stangacii, sper. Pentru ca nu numai eu le voi sanctiona neaparat, o va face cititorul, oricine ar fi. Daca e suficient de sincer. Asadar avem introducerea (neterminata, eventual introducerea introducerii), acum vreau sa vad cuprinsul. Daca tot am fost provocat... Apropo, nu e un text de stelute (e inca prea putin), aviz amatorilor, pastrati-le pentru mai incolo, daca va fi nevoie. PS Eu inteleg artificiul "m-am poet și m-am și pictor...", tine de poezie, in proza insa, suna strident. Si inca ceva, cred ca am mancarici azi la limba, "cele mai mari fericiri și tristeți", nu stiu daca e corect sa spui cele mai mari fericiri, intreaba pe cine stie | |
| = MANUAL DE SINCERITATE | Sorin Olariu [27.Mar.04 01:21] |
| M-am poet si m-am pictor? Frumos spus! Chiar daca lucrurile astea le-a mai zis si un mai putin cunoscut poet-pictor al literaturii romane, un (oarecare?) Gheorghe Azap din Ticvaniu Mic, jud. Caras-Severin. Nota zece pentru sinceritate. M-ai facut sa fiu putin gelos ca nu sunt armean. Si...sa stii: nimeni de poe site nu va ucide un armean. | |
| = mulțumesc | Paul Bogdan [27.Mar.04 08:51] |
| Desigur, Costel cam are dreptate. N-am finalizat ceea ce începusem. Și eu care vroiam să-l duc cu preșul... n-a mers:)) S-a vrut o introducere pentru a-mi fi înțeleasă poziția sensibilă. Vorba lui, sper să-mi păstrez suflul mai departe și să pot descrie lucruri interesante. Nu știu ce m-a lovit cu titlul acesta... poate voi reuși să mă fac înțeles până la urmă, este prea exploziv pentru un serial de câteva articole care-și dezvăluie intenția pe parcurs... hm! | |
| = Mda...nelamurit, dar astept | George Brasoveanu [27.Mar.04 14:34] |
| Subscriu oarecum la ceea ce zice costel: e o introducere. Astept plin de interes urmarea (urmarile). Insa. Provocarea e foarte mare, mai ales ca se pun la mijloc niste categorii cel putin delicate (corcitura, armean, roman, tenta tuciurie, nasul coroiat). Nu categoriile in sine sunt delicate ci punerea lor laolalta ca fundatie pentru... pentru ce? In orice caz, apreciez actul de curaj in aceasta directie si, repet, astept plin de interes. Categoriile antropometrice sunt cel putin desuete, daca nu prohibite. Sper sa fie de bun augur. | |
| = esti atat de multi... | Marina Samoila [27.Mar.04 22:54] |
| Da, Pan. Impresionanta confesiunea ta prin sinceritate si prin tensiunea interioara pe care reuseste sa o transmita cititorului. Esti multi. Pan ratacind printre oameni, pe ziduri, urme de timp... | |
| + Posesorul sangelui | Bogdan Geana [29.Mar.04 10:11] |
| Minunat textul tau! M-am regasit in el, corcitura de mine. Era una suparata pe mine odata, si ce s-a gandit ea, ca daca ma face tigan nu rezolva nimic, asa ca ce a facut, m-a facut: jigan-tigan. Ceea ce nu era deloc departe de adevar. De atunci mi-am zis ca oricat de incomode sunt femeile in unele momente, ele sunt fara doar si poate cei mai buni identificatori. Stiai ca Sherlock Holmes era hermafrodit? La fel si Clouseau, numai ca a fost interpretat de un curvar ordinar si s-a dus neprevazutu. E interesant cum, pornind de la sangele care nu e al tau ajungi sa vorbesti despre sangele tau, care la un moment dat va fi tot al tau, dar se va da drept al altuia. Nu te gandi la transfuzii sau la donari. In orice caz, titlul mi se pare nelalocul lui. Felicitari! | |
| = Araratul | Nick Sava [31.Mar.04 23:01] |
| In alt plan, ma recunosc in 'amintirile' lui Bogdan. Ceea ce el poate (deja) sa vorbeasca despre mostenirea lui armeana, vom ajunge noi, plecatii, sa vorbim - poate -despre mostenirea romaneasca. Din pacate, din pacate, noi incercam sa uitam mult prea repede. Armenii, evreii, grecii... au stiut sa-si prezerve nationalitatea in mijlocul nationalitatii majoritare romanesti. Au contribuit tocmai prin aceasta, raminind singulari si nu topindu-se in masa majoritara. Noi insa tindem sa ne topim - sa ne fie mai bine noua si copiilor nostri. Se zice ca romanii din prima generatie (abia sositi) incearca sa pastreze cultura romaneasca, a doua generatie incearca sa o uite, iar a treia sa si-o reaminteasca... daca mai poate. Am cunoscut o scriitoare din BC. M-a atras numele ei. Am inceput sa-i povestesc despre satul mamei din Bucovina, de oamenii de acolo, de emigrarea lor aici. I-am vorbit si de satul vecin, al carui nume il purta ea. I-am pus citeva casete cu muzica din zona, i-am arata un CS cu obiceiuri din Bucovina, i-am vorbit despre manastiri si despre Stefan... Mi-a spus - si-a spus - cu miinile la buze: "N-am stiut, nu am stiut..." Cred ca i-am aratat Araratul | |