| = cristian | Camelia Petre [23.Mar.04 20:35] |
| Nu pot sa trec nepasatoare peste aceasta poezie. Ceva imi scapa (sa fie oboseala acumulata peste zi, la ora asta tarzie) un inceput bun, captivant, insa cam de pe unde incepe "domnita" sa vorbeasca, parca nu-mi mai place, se rupe un pic firul poeziei, ori cred ca nu-mi place chiar raspunsul ei (e doar o parere) Observ ca ai evidentiat niste cuvinte: intrus, femeie, rai, pom, adevar, nimic; ceea ce ma duce cu gandul, ca acest text mai are un mesaj, ascuns, cumva cu trimitere la geneza...cate polemici au mai fost pe marginea genezei! Scuzam femeia, sarpele sau pomul cunoasterii (care in unele locuri, timpuri, apareau ca trimisi ai domnului, vezi "arborele gnozei" de Petru Culianu) ...si nimicul? pai se pare ca din nimic a creat Dumnezeu lumea...cine stie? Poeziile tale sunt cu trimitere la biblie, nu-i rau, e doar o constatare Numai bine si la recitire:) | |
| = de la un prieten necunoscut | Cristian Olaru [23.Mar.04 21:14] |
| BUNA MEA PRIETENA... ...Iti multumesc din suflet ca ai trecut si pe strada mea... Se pare ca si tu m-ai intuit foarte bine;da,poeziile mele aduc in prim plan doua personaje aproape diametral opuse BARBATULUI(care e si poet,totodata). Se da o lupta pentru el intre aceste doua personaje. Desi tanjeste dupa DUMNEZEU, el-barbatul poet, ingenucheaza in fata celei mai plapande fiinte-FEMEIA...in fata ei se simte vulnerabil,dar POET. ...Cand departarea de Dumnezeu e tot mai mare poetul incepe sa-si cante versurile si neputinta...asa se face ca mai toate poeziile mele sunt si cantece la chitara. In speranta ca intr-o buna zi ti le voi interpreta si la chitara inchei aici necesara-mi aberatie. Numai bine si la recitire:) | |