| = lut albastru | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| mituri si simboluri frumos imbinate amestec de filozofie, muzica, pictura si...poezie percep poemul ca pe o "initiere", un fel de trecere prin cele cinci trepte ale ei. driada (2) semnifica simbolul nemarginirii. pusa langa personalitate capata un alt sens. se uneste aici vizibilul cu invizibilul. se trece, parca, prin reincarnari succesive si nu neaparat omenesti. dupa o multime de vieti sufletul ajunge "acasa" si isi reia locul dorit. as numi asta transmigatia sufletelor. imi place si, in plus, este perfect dactilografiata, fara nici o scapare:) chiar mi-a placut si nu putin. felicitari! | |
| = revin:) | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| n-am spus ce-mi place cel mai mult, nu? "Desenezi legi pe peretele tău cu aroganța unui animal care din tot universul alege să se uite jos" "în timp ce înăuntru copaci albaștri de carton sunt schelet pentru mintea ce asteaptă un răsărit" si intentionat lasate ultimele, astea: "prins în lumina unui foc care pictează cu umbre pereții peșterii – multe coapse roșii, nici o față. Și apoi, se oprește. Încă prins, te uiți și cu bărbia în piept îmi zâmbești" inchizi ochii si incerci sa-ti imaginezi, sa vezi un abandon, o renuntare totala, de moment, la partea materiala, o privire catre interior. numai asa se trezeste "omul cel adevarat", o parasire simbolica a trupului. si-as mai scrie... | |
| = multumesc | Andrei Postolache [09.Mar.04 20:04] |
| Multumesc foarte mult :) Ma bucura mult cuvintele tale. | |
| = 2 secunde in plus | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| eu iti multumesc am vazut ca esti de un an pe-aici. ai scris putin. putin si bine succes in continuare | |
| = probabil... | Silvia CALOIANU [19.Apr.04 00:57] |
| Mi-a displacut de tot expresia "cuvântu-mi descărnat de gât", in rest, te-am descoperit azi si te-am citit cu interes. Am impresia ca e putin redundant textul, pe alocuri, mi-a parut cumva obositor, dar...e noapte, probabil ar trebui sa-mi fie somn! :) | |