| = vasile | ioan ravel [08.Mar.04 12:09] |
| pare a fi o "luptă surdă" între originea tamasică a "eului" înnoroit și satvicul ce plutește imperturbabil printre ramurile arborelui cosmic. de fapt e mai mult o invocare decât o luptă "să mă tragi în copacul în care lângă tine-aș trăi deși-i întuneric și frig", ce nu înțeleg e acel "întuneric" tocmai acolo, în înalt, și nici "și chiar copacul o să se surpe peste noi..." tre' să remarc stilul foarte bine conturat și ușurința cu care poetizezi... sincer, cred că site-ul poezie.ro nu îți era străin nici înainte de "Vasile Munteanu"... "părerea mea". numai bine! | |
| = „Ce e al tău e al meu, ce e al meu e doar al meu” | Vasile Munteanu [08.Mar.04 13:18] |
| Ioane, îți răspunde un nesimțit. În ciuda faptului că ai fost primul care mi-a spus „bun venit”, ești singurul dintre cei cărora le-am făcut comentarii pe la a cărui pagină nu am lăsat nimic. Promit să mă revanșez. Mă bucură și mă întristează în egală măsură faptul că tu crezi că sunt o „dublură”. Nu sunt genul care dacă vrea să urce unde nu este loc să iasă ca să vină cu elan. Pun umărul de acolo de unde mă găsesc. Și, dacă am ceva de spus, spun și, dacă sunt tratat cu mitocănie, sunt mitocan etc. Până la un punct, că zice-se că „nu e bine să te cerți cu prostul, că nu mai poate lumea să facă diferența”. Dacă plecam, plecat eram; dacă acum am venit, acum am venit. Despre ușurință, nu știu ce să zic. Dacă o apreciezi intrinsec poemului (calitativ), mă bucură aprecierea ta; dacă te referi la numărul lor (cantitativ), nu am nici un merit „de moment” - am deja, printre altele, și șapte volume de versuri (așa cred eu, dar, de...), pentru care, ajuns la vârsta mea (mai tânăr ceva ca Arghezi) am zis că să dau dintr-un cot, să mai ridic o sprânceană, vorba bancului, „măcar să trag un loz”. Despre poezie, ce să zic, ai zis tu așa elevat că n-are rost să mă fac prost singur. Ce e negativ (întuneric, frig etc.) este de la nivelul senzorialului. Transcenderea acestui nivel anulează această „negativitate”, însă nu în sens antonimic, ca în „teologie” (lumină, căldură ș.a., la urma urmei, percepute tot senzorial), ci este nici una, nici alta, un inexprimabil în ordine epistemologică („nu e nimic, dar totuși e...”, scuză-mi alăturarea). Ori redarea acestui inexprimabil de la nivelul „supraumidității” la nivel teluric, în încercarea mea de a-i spori farmecul și de o scoate din tiparul antagonic, am gândit-o în opoziție cu sine însăși, de la o ploaie percepută uman, la o ploaie „percepută” universal. Acum, am zis și eu că am încercat. Dacă am reușit sau nu, veți decide tu și cine va mai citi. Mulțumesc, încă o dată: iertare și pe curând. | |
| + sunt atâtea ploi | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Am citit aproape tot ce ai postat, si cred ca trebuie sa te incurajeze cineva.Ma bucur ca esti comentat si-n acelasi timp ma surprinde usurinta cu care iti abordezi temele si lirismul bine conturat prin abstractia fata de cotidian si estetica. Imi permit sa fac si o analiza asupra textului pentru ca ai niste imagini remarcabile. Inceputul si finalul sunt in forta, domina ferventa si cred ca ar putea fi o antiteza intre inceput/final. Albastrul in general face aluzie la apa sau la cer, dar in context eu il vad mai degraba "cer", copacul din final la pamant, la terestru.De fapt intregul poem e o calatorie care incepe de la planul "cerului" si din ce-n ce mai mult coboara pana la spatiul terestru. "mâna mea, creangă frântă, din copac mâna ta a căzut, tu respiri apă sfântă de ploaie eu respir când mă-nec un sărut" Surprinzatoare strofa, de fapt acesta este inceputul unui crescendo care e oprit de ultima strofa. "eu respir când mă-nec un sărut" - e vorba de dragostea care ia locul aerului; are loc o demitizare a mortii prin respirarea sarutului. Probabil sfarsitul se leaga de timp.Acoperisurile putrede ar putea fi anii, nostalgia trecutului, surpate de ploile trecerii. Copacul poate fi comparat cu pomul vietii ( cel din Biblie ). "ai să cazi putrezind și tu din copac/și chiar copacul o să se surpe peste noi …" - iar aici cred ca ideea este destul de transparenta.Se traieste prin viata ( intrarea in copac ) si se moare prin viata ( iesirea din copac ). Acum sa iti spun ce ar mai putea fi lucrat sau cel putin ce cred eu ca schioapata dupa umila mea parere. La strofa a doua versul patru.Mi se pare putin prea lung, lungeste ritmul; la rima eu zic ca nu are nimic, nu pare deloc fortata.Si ti-as recomanda sa incerci pe cat posibil evitarea aglomerarii compozitiilor "sa se" si "o sa". Oricum eu zic ca de la text la text se vede cate un scurt progres - parerea mea. Iti mai astept si alte texte.Mult succes si spor la inspiratie! clau:) | |
| = Si eu | Daniel Dinescu [08.Mar.04 14:19] |
| Vasile, dragul meu, o sa creada lumea ca ne comentam ca revansa, dar nu pot sa nu trec sau sa trec fara sa zic nimic. M-ai uimit cu primele doua strofe, geniale, super, pe cuvant ca le-am notat si le memorez! A treia strofa e cea care mi se pare mie ca scartaie, nu prea ma incanta "disperat" aici, nici acel "desi", nu imi place deloc folosirea lui, nu prea imi suna strofa asta, parca pune o frana brusca inaltarii din si prin primele doua, zic eu. Te revansezi in final, dar eu raman la parerea ca primele doua strofe sunt superbe! La re-citire! Daniel | |
| = Revin, erata... | Daniel Dinescu [08.Mar.04 14:21] |
| Imi pare rau, e vorba despre primele trei strofe - geniale - si a cincea, iar a patra e cea care nu imi place prea tare. Confuzie, mea culpa... Cu respect, acelasi. | |
| = cel mai scurt comentar. | Vâță-Diénes Andrea [08.Mar.04 15:08] |
| Sublim. | |
| = vasile | ioan ravel [08.Mar.04 15:45] |
| desigur, mă refeream strict la calitatea versului... și, din prima clipă am simțit că cel ce publică sub pseudonim sau nu e realmente un Poet. ți-am spus-o dealtfel! numai bine! | |
| = "din copac mâna ta a căzut" | Silvia CALOIANU [08.Mar.04 18:44] |
| Remarc doar primele trei strofe... Raman la parerea ca ar fi bine sa incerci sa scrii cat de cat mai concis: ti-am citit poeziile si constat ca sunt foarte diluate, obositor de diluate, pe alocuri naive, comiti si banalitati, si numai si numai din cauza logoreei, cred si a...goanei! Pentru ca ai in textele tale expresii metaforice de remarcat, ai desigur! Uneori insa le putem tece cu vederea, acestea "inecate fiind" in vorbe fara de fond sau fara de un fond ideatico-imagistic original, in stare sa captiveze un lector select... Important este ca ai "stofa" de poet, eu zic sa incerci sa te "croiesti" cu mai multa exigenta, caci, pana la urma, nu cantitatea conteaza,nu? Sa stii ca si eu vin cu reflectiile unui om care ar avea inca mult de lucrat asupra scrisului sau si...o face! Pentru ca nu imi e indiferent cu ce "ies in lume"! :) Ne mai citim! P.S. Imi pare suparator sa lasi asa de mari spatii intre strofe... | |
| = Parere de cititor | Geta Adam [09.Mar.04 15:55] |
| Ideea de inaltare-cadere pe care am surprins-o aici mi se pare mult prea grabit exprimata. In plus, se putea concentra in mai putine versuri. Rima si ritmul sufera pe alocuri. | |
| = Părere de truditor (al versului) | Vasile Munteanu [09.Mar.04 16:21] |
| Dragă Geta, 1. bine ai venit 2. da 3. da 4. da 5. nu este vorba despre înălțare-cădere 6. mulțumesc 7. te mai aștept | |
| = >Vasile | Geta Adam [09.Mar.04 16:39] |
| Draga Vasile, - Bine te-am regasit (ca bun venit ar fi fost frumos sa-ti spun in mesajul anterior) - E chestie de perceptie personala, important e ca versurile tale mi-au spus ceva, nu crezi? Poate ca recitind maine o sa am o cu totul alta viziune - Mai trec - Multumesc | |
| = Geta | Vasile Munteanu [10.Mar.04 11:39] |
| Dragă Geta, da, important este că versurile ți-au spus ceva. Dovadă că am fost de acord cu toate cele trei obiecții ale tale. Aștept să mai treci. Chiar aștept. Mulțumesc și eu. | |