| = In-viata | Daniel Dinescu [05.Mar.04 17:05] |
| Se poate ca atunci cand tu nu o sa mai vrei sa vreau eu pentru noi sau macar pentru mine? Si daca foloseste la ceva ascunde-ti singuratatea in sufletul meu. Frumoase versuri, Liviu! D.D. | |
| = O nouă cititoare | Maria Prochipiuc [05.Mar.04 19:02] |
| i> Cand nu mai vrei sa-mi ingropi oasele constiintei si adevarului in sala de asteptare, apar diminețile cu răsărit de soare la marginea gândurilor, unde visurile sunt albastre, iar anotimpurile devin balade cântate pe verdele frunzelor acolo unde sufletul tău privește viața cu ochi străini... și Cand nu mai vrei...tot straina imi pari viata!! | |
| + "de verdele..." | Silvia CALOIANU [05.Mar.04 19:24] |
| Mi-a placut la nebunie ideea de "catarge teleghidate", m-a emotionat sa aud despre un "sanatoriu al poeziei", ma dor si acum acele "vise autopsiate / in lemnul viorii", expresie metaforica antrenata intr-un grad comparativ, una dintre vertebrele poetice care tin cititorul fara de respiratie, inca de la inceputul poeziei si si pana la finele acesteia...Felicitari! M-ai emotionat frumos, deci m-ai convins: e poezie! Una care merita atentie deosebita! | |