| = Nimeni, Adame, nimeni... | Daniel Dinescu [03.Mar.04 16:15] |
| Raman uimit ca nimeni nu te vede, Adame, si eu care credeam ca te vor placea din prima... | |
| = te-am vazut, Daniel | Florina - Daniela Bordieanu [03.Mar.04 19:56] |
| ba te-am vazut, Daniel. cum sa-ti spun eu tie, uneori "muncim" la o poezie ca sa o eliberam de balast incat ajungem sa fie , in mod paradoxal, lipsita de acea dulce patina pe care i-o da insasi poezia. am citit-o si te-am vazut, sa stii. in primele doua strofe ai parca un alt curs, diferit de cel din urmatoarele. si sarpele, si Adam, si femeia... iar in ultima strofa, am citit-o de doua ori, de fiecare data cand am lecturat poezia, cautand sensuri. nu stiu sa-ti spun pe care l-am gasit mai potrivit, decat pe acel, evident, din biblie. in fine, sunt obosita, nu am starea necesara unui comentariu mai elaborat. dar...te-am vazut. cu bine, Dana | |
| = Eva | Maria Prochipiuc [05.Mar.04 16:32] |
| În orizonturi de stele un Suflet nenascut se unduia printre pietre cu zambet de narcisa asupra unui copilacolo unde zapezii vesnice asezate pe / inima lui odata din carne așteaptă să dea mugur de floare inca neconceputa / de pamantul-matca / iris de vant.… și am intrat în Primavara ...cu tine și …Am prins fulgul in palma si nu am mai simtit gerul. ci doar îmbrățișarea cuvintelor alergand printre nori în căutarea unui vis să pot topi zăpada în valuri. Unde poate fi mai frumos decât în Trilogia Iarna-primavara-vara privind copacii despuiați în muguri de toporași, iar zborul rândunicii topind în noapte vise deja visate. Vise pecetluite de Dezumanizare a sângelui prefăcut în nori, acolo unde durerea se răsfrânge în tunete picurate pe oglinda vieții pentru a sorbi și ultima picătură din tine. În treacăt, m-am oprit în primăvară și mi-am luat un Martisor, agățându-mi ghiocei la tâmple, iar toporași la un colt de rever sa-mi asculte iubirea. Eu Eva, cea din vechime ma întreb : Unde ti-e raiul, Adame? adormita pe bratele sufletului, acolo unde EL ne mângâie cu verdele raiului în adieri neprihănite. Voi devia putin de la text – Tu Adame, care mereu o învinuiești pe Eva cea aducătoare de moarte, te contrazici pe tine , fiindcă ea, ești tu, și-atunci , nu crezi că greșeala-ți apartine? Revin, Radacini infipte in cer se-apleaca spre noi si ne intorc spre pamant , ne caută , ne arată că lumina suntem noi. Să nu uiți că vreau și eu un exemplar din versurile tale! | |
| + drama dualitatii | Dan Mitrut [05.Mar.04 16:43] |
| normal ca imi place. uite eu m-am sesizat si ma scuz in fata autorului ca nu am vazut-o mai devreme. un text aszat, nu vreau sa il foarfec, ci doar sa remarc: "Radacini infipte in cer se-apleaca spre noi si ne intorc spre pamant" "Imbratisand coastele mele in carnea ta am simtit insingurarea cum ma paraseste si linistea adormita pe bratele sufletului a zambit usor printre ochii intredeschisi." eu am trecut cu inima dincolo de Adam si Eva si cred ca autorul exprima mai mult o drama a elementelor spirituale decat simpla alungare din Rai. e drama dualitatii terestre, exprimata intr-un text cu multe gesturi. aproape ca poate di jucat ca un act in marea piesa a Caderii. eu te felicit la buna citire Magul, cu respect | |
| = Maria, Dan, oau! | Daniel Dinescu [05.Mar.04 16:59] |
| Maria, nu am cuvinte, esti o scumpa, ma bucur tare, tare ca iti place ce scriu!!! :) Dan, plecaciune...la fel ca mai sus, multumesc...si stii cum zice englezul: "Better later than never!" La bune citiri!;) Cu respect, D.D. | |