| = părere | Liviu Nanu [23.Feb.04 09:46] |
| Prima strofă mi s-a părut cea mai bună. Pe urmă parcă forțezi, e normal ca orbul să-și dorească să vadă culori, mutul să cînte. Rîma, sincer nu știu ce ar putea gîndi... | |
| = Lui Liviu Nanu | Cosmin Soameș [23.Feb.04 12:47] |
| Asta și era intenția mea: să forțez anumite limite ale ființei. Să le forțez prin poezie. Ea e cântecul, culorile, cerul, visul. Din păcate, EU nu reușesc întotdeauna. Dar și limitele au farmecul lor și pot genera poezii. | |
| = De ce? | Geta Adam [23.Feb.04 13:49] |
| Prima strofa mi-a placut si mie. In ceea ce le priveste pe celelalte, nu vad nimic in afara de un strigat disperat nascut parca dintr-o anume neputinta. Nu vezi, nu vorbesti, esti in intuneric. De ce? Nu cred ca asta esti Tu. | |
| = Unu-doi-trei... inspirati! | Andu Moldovean [24.Jun.04 14:24] |
| Poemul tau, Cosmin, mie tare mi-a placut! Rima interioara, ritmul ca o respiratie... Geta se intreaba daca asa esti tu. Eu nu te cunosc, dar iti doresc sa strigi mereu culori... chiar si printre nori, atunci curcubeele o sa ne cante si nu o sa mai fim asa de damnati in tristete si in urat. | |
| = Tot eu | Cosmin Soameș [23.Feb.04 15:54] |
| Merci Andrei. Geta, eu sunt în multe feluri, cel puțin așa vreau să cred. Câteodată chiar sunt în întuneric, la fel ca o râmă prăpădită. Avantajul meu e că sunt conștient de existența norilor. | |