| + Veronica | Liviu Nanu [25.Feb.04 14:51] |
| Aici la netcafe n-o pot citi. Am copiat textul si il voi citi acasa in liniste. Vreau insa sa te felicit pentru cele trei texte de pe Liternet. | |
| = Despre povestile triste - Liviu | Veronica Niculescu [25.Feb.04 15:21] |
| Liviu, din nou multumiri. Exista o poveste a tuturor povestilor noastre. De acord? Pe linga faptul ca fiecare se naste din farime de experiente personale. Mi s-a reprosat la un moment dat ca in povestirile mele barbatul este prezentat prea monstruos :) Si am citit si recitit. Sau ca uneori sunt prea dura. Am analizat si m-am analizat. Esti "dur" numai daca esti sensibil. Vezi un om cum trosneste un ciine in cap. Scrii daca te impresioneaza. Scrii pentru ca te impresioneaza. Nu scrii pentru ca iti place. Chinul... Una din povestile de acolo este raspunsul la provocarea editorilor de a scrie despre dragoste. Mi-am dat seama atunci ca toate povestile mele erau triste. E nedrept intr-un fel ca numai ce e trist sa ramina asa, prins in cuvinte. De ce tot ce e frumos se pierde in urma? Mai vorbim... sunt multe de spus. Iti multumesc si scuze ca am raspuns probabil mai mult decit trebuia. Uneori, pur si simplu se face loc pentru cite un raspuns. | |
| + expertă în povești de dragoste triste | Tudor Negoescu [25.Feb.04 15:43] |
| Adevăratele povești de dragoste sînt triste în majoritatea cazurilor. Și ai sesizat destul de bine acest amănunt. Exaltările liricoide îmi sună fals, fără substanță. Mi se par a fi bune doar pentru scenariile telenovelelor. Ai deja stil. Cred că ești o expertă în povești de dragoste triste, dacă îmi e permisă sintagma. | |
| = Tudor | Veronica Niculescu [25.Feb.04 15:49] |
| Si mie imi suna fals cele vesele, daca exista asa ceva. Cele exaltate, sa spunem mai bine. Tudor, multumesc. Ma gindesc daca sa postez acea unica poveste despre frumusetea iubirii. Nu stiu daca ar fi bine, este de fapt o contra-poveste. As fi acuzata ca public chestii personale, probabil. Ma mai gindesc. Acum ma legan intre stele... :) ca o rasfatata. | |
| = legănarea între stele | Tudor Negoescu [25.Feb.04 16:05] |
| Dacă am mai scăpa de orgoliile noastre mărunte, ar trebui să răsfățăm doar creațiile de valoare și, implicit, pe autorii lor, apropo de legănarea ta între stele. Dar asta ar presupune o cotitură în viața noastră, o schimbare. Parcă și aud, apropo de alegeri: Votați schimbarea! Votați schimbarea... | |
| = Bornele | Deliu Stejan [10.Mar.04 03:40] |
| Veronica, mi-a facut mare placere sa te citesc, desigur nu am apucat sa trec prin toate textele, au ramas doar cateva necitite, insa si aici, ca si in alte povestiri mi s-a intamplat sa gasesc, ca in alte randuri, o tema sau un motiv pe care si eu l-am folosit in textele mele. E Franta, Parisul, drumul spre casa, marcat de acele borne si de gandurile ei, imaginea lui, intiparita in sufletul si gandurile ei, pe parcursul intoarcerii acasa. E ca o intoarcere la sine, ca un drum aproape ireversibil spre inapoi, in sine. Mi-a placut, chiar si fara a avea dialoguri, tehnica povestirii din perspectiva narator III, iti e una bine insusita si te felicit, practic nu te simt aici ca si prezenta in text - tu, narator - aproape deloc si asta e un lucru bun. (Iata ca, in paranteza fiind spus, si eu am un text cu o calatorie in Franta, cu drumul personajului incoace, dar tehnica scriiturii e alta, la mine, protagonistul fiind un barbat, inca nu am adus aici povestirea, probabil ca o voi aduce. Imi face placere sa gasesc aceeasi tema, tratata diferit, trecuta prin filtrul personalitatii si lumea creata de prozatori diferiti, o spun cu toata sinceritatea.) Raman la aceeasi impresie, scrii cu foarte mult senzitiv, cu introspectie a personajelor, in special cele feminine si asta e si normal, privita de narator de din afara fabulei, cu multe imagini, cu mult senzitiv. Chiar prinde la lectura, cel mai bine mi-a cazut tehnica inserarii acestor borne kilometrice, simbolizand distante fizice, chiar temporale si senzoriale. Felul in care incepe proza, o atesta ca fiind fragment. Daca nu e, atunci raportarea temporala la "ieri", mi se pare ca nu face altceva decat sa dea, din prima propozitie, un aer fragmentar, daca ai fi folosit un sinonim de genul "in urma cu o zi", as fi inteles ca poate fi vorba de o povestire de sine statatoare, fara referinta la un posibil "ieri", ca fiind un alt subiect de povestire. Si cu ocazia asta, iata ca meditetez din nou la greutatea unui singur cuvant, intr-o povestire. Inchei prin a-ti spune ca imi place ceea ce am gasit la tine, la textele tale, citand observatia de narator feminin a un graitor adevar, dat de undeva de sus, si consumat atat de nedtept, undeva jos, intre noi, prin insasi noastra natura umana: "Ea îmbătrânea, el era tot mai proaspăt, un zeu bronzat, cu buze de piatră." Daca ar fi sa putemn alege, in care dintre cei doi ne-am intrupa? - retoric, desigur si totusi, atat de NEDREPT! | |
| = Despre descrieri | Deliu Stejan [10.Mar.04 03:57] |
| Ah, privind si comentariile, vreau sa-ti spun sa nu te feresti niciodata sa scrii ceea ce simti! Personajul tau, celalalt, nu e rau, asa e el, asa il percepe femeia, asa se dezvaluie, din perspectiva ei. Scrie asa cum simti, nu cum ti se reproseaza ca doresti sa "prelucrezi" un personaj! Am spus-o mereu si o repet de cate ori am ocazia, prima conditie a artisului este sinceritatea, faptul ca tu ca autor, crezi in ceea ce scrii/creezi! Fara sinceritate, e destul de dificil sa faci arta. Mai sunt unii care "triseaza", se indeparteaza de adevar, dar cititorul, cel care te patrunde cu mintea si inima, te taxeaza de fiecare data, la cea mai mica "fortare" de a altera adevarul sau mai bine zis de a fi nesincer vis-a-vis de textele tale/creatiile tale (e valabil in orice tip de arta). De aceea spun, cel mai bine scrii, cand stii despre ce scrii. Atunci esti credibil, atunci esti "viu", sau creezi personaje vii in textele tale. Abia atunci ai valoare si poti dainui, in timp. Mult succes, Veronica! | |
| = despre realitati fardate | Veronica Niculescu [10.Mar.04 09:09] |
| Deliu Stejan - mesajele tale au avut pentru mine efectul unei cani de cafea, in zori. Adevarul e ca, postind textele ca pe fete de masa, la dispozitia tuturor celor care vor sa isi sprijine coatele pe ele, riscam. E firesc ca unii sa verse ciorba pe ele, altii sa se joace cu solnita, altii sa mingiie modelul cu buricele degetelor. Ai inteles bine ce sta in spatele tuturor acestor povesti si iti multumesc pentru lungile mesaje. Si eu sunt de parere ca personajele nu pot fi total bune sau rele - nu le putem posta pe poluri fixe. Important este sa fie vii, sincere. Si, firesc, ne inspiram din propriile experiente, chiar daca le prezentam distorsionat, mereu imbracate in alte haine, mereu pavoazate cu rimel si pudra. Mai hidoase sau mai frumoase ca realitatea... | |
| = veronica | Eugen Suman [20.Mar.04 15:34] |
| veronica, e-mailul meu este [email protected], incearca sa ma contactezi daca poti, am ceva a-ti spune. | |
| = wow | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Esti pana acum singurul autor care exceleaza la proza din tot ce e pe site.De fapt mai e cineva dar vad ca nu a mai postat de o caruta de vreme. Iti astept urmatorul text cu nerabdare. | |
| = Dan-Claudé | Veronica Niculescu [13.Apr.04 09:58] |
| Dan-Claudé, probabil exagerezi :), dar iti multumesc mult pentru parere, daca tu asa simti. Nu poate decit sa ma bucure ca ai citit si ti-a placut. Voi intra si eu sa te citesc, chiar acum. | |
| = veronica | sorin teodoriu [29.Apr.04 12:58] |
| Multumesc Veronica, multumesc pentru urare taurasule :) Si eu te citesc, dar pe furis, nu mai apar public cu comentarii la matale, ca-s prea pitic. Cum zice si Tudor, sunt doar un telenovilist. Ma bucur pentru succesul tau si iti urez, la randul meu, la multi ani, multa sanatate si implinirea dorintelor mari. Sa ne traiesti, Veronica si sa aduci numai texte ca acestea. st | |
| = hm :) | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Uite ca nu am mai intrat o perioada pe site, de fapt am fost dar am avut alta treaba. Nu exagerez, stiu bine ce zic stai linistita. Imi place cum scrii si sincer mi-as dori tare mult sa stam someday de vorba. Really. :) | |