| = serial | Veronica Niculescu [19.Jan.04 08:30] |
| Dragi colegi, Din nou postez doar un fragment, lucrarea fiind destul de lunga. Daca se va dori, voi pune in serial si urmarea. | |
| + astept | Liviu Nanu [19.Jan.04 09:22] |
| Textul tău mi-a amintit de o poveste interesantă. Pe vremea cînd lucram ca redactor la o foiță locală, era un pensionar (învățător) care venea săptămînal să își exprime părerea. Nu mă cunoștea personal, îl știa însă pe director. Intra în redacție (de fapt singura încăpere) și spunea: domnule director, să-l dați afară pe Nanu ăla că nu vedeți ce prostii scrie? (eu eram redactor șef și pe deasupra culegeam tot materialul, eram singurul care știa să lucreze la calculator, și le scriam acasă, pe atunci nu se puteau dispensa de mine). Îl înjuram în gînd la început, după ce pleca, directorul, om în pragul pensiei își permitea chiar glume macabre (pe acesta îl cauta moartea pe acasă și el…). Ba, intr-o zi a vorbit chiar cu mine, și-a exprimat nemulțumirea, am încercat să-l lămuresc, să-l descos (nu știa cu cine discută). M-am interesat cine este individul. Mama, fostă învățătoare, mi-a dat relații despre el. Cred că nu suporta numele, cînd îl vedea făcea alergie, mi-am explicat eu, conflicte mai vechi, profesionale. După un timp mă învățasem, așteptam vizita lui, curios să aud ce-l nemulțumise de data asta la ceea ce scrisesem. Pe urmă nu a mai venit, nu l-am mai văzut nici în oraș. Am aflat că murise. Veronica, te rog să publici tot materialul, eu sunt cu ochii pe tine, aștept ca bomboana pe colivă (Doamne iartă-mă că nu știu ce vorbesc) | |
| = real | Veronica Niculescu [19.Jan.04 09:35] |
| Multumesc, Liviu Nanu! M-a distrat si-apoi m-a intristat povestioara ta cu batrinul. Si in cazul, meu, personajul este inspirat din realitate. Ma refer la faptul ca a existat un batrin, extrem de interesat sa publice la ziar opiniile sale pe teme "de cartier". Un veveritoi vesel, incredibil de activ. Nu era dintre cei ranchiunosi, reclamagii. Traieste inca. M-am temut sa nu il ucid eu, cu povestirea. Mi-era tare drag de el. Acum nu mai lucrez in redactia respectiva, dar stiu ca inca mai vine cu scrisorele. Personajul meu din poveste s-a desprins insa de cel real, inca dupa primele pagini. Ma conformez, postez urmarea | |
| = nota de final | Veronica Niculescu [10.Dec.18 14:27] |
| Pentru ca pina la final mai e mult, imi fac datoria si postez inca de aici o nota care apare la sfirsitul nuvelei si care consider ca este foarte importanta. Nota autorului: Firma din povestire există în realitate. Pentru zece dolari pe cuvânt, orice american poate transmite telegrame în lumea de dincolo. Totuși, la data la care am început să scriu „Mesagerul” (ianuarie 2003), firma condusă de Paul Kinsella, webdesigner și realizator de jocuri pe computer, nu avea nici un client. Avea însă un mesager, încă neînsărcinat cu vreun mesaj. Paul a fost încântat să afle că în România cineva vrea să scrie o povestire pornind de la ideea afacerii sale: „Grozav! Ține-mă la curent cu derularea poveștii!” Mai mult, el și-a dat acordul pentru folosirea numelui firmei și al site-ului, sugerând chiar ca povestirea să se intituleze exact ca firma sa; ceea ce nu s-a întâmplat. Mare parte dintre principiile pe care funcționează firma din povestire sunt aceleași cu cele din realitate, și de aceea îi mulțumesc lui Paul Kinsella pentru acordul dat. Însă Paul W. rămâne un simplu personaj, ale cărui acțiuni, ca și tot ceea ce se întâmplă între firmă și Mesager, sunt numai rodul imaginației și nu au nici o legătură cu realitatea. | |
| = Lumea de dincolo | Nick Sava [02.Apr.04 09:58] |
| Apropo de 'lumea de dincolo'. Zic canadienii (desigur) ca americanii pot vorbi cu Raiul de la orice telefon public. Costul? Un quarter: pretul unei convorbiri cu Canada :-) | |
| = Nick Sava, onorata! | Veronica Niculescu [06.Apr.04 14:33] |
| Hahaha, pentru noi insa e mult mai scump!... Si nu merge asa, de la orice telefon public! Onorata de trecere, Nick Sava! Voi intra sa va citesc (pe hirtie am citit deja cite ceva, in revista dvs.). Toate cele bune! Veronica | |