Comentariile membrilor:

=  aproape gol	Eugen Suman [15.Jan.04 19:44]
in mare sunt de acord cu tine. unde o dai in bara este la descrierea celei de-a doua categorii. poeziile postmoderne "fara rima si fara sens" asa cum le descrii tu nu exista. sau daca exista nu sunt poezii, cu atat mai putin postmoderne. am citit pe undeva ca inainte de a folosi un termen trebuie mai intai sa cunosti la ce se refera el. ori din cate am observat eu tu nu ai habar ce inseamna postmodernismul (sa nu mai vorbim de dadaism). iar textul tau l-as incadra mai degraba la personale decat la eseu. dar ai mare grija fiindca in ultima vreme sunt la moda "personalele". chiar tu ai spus ca textul asta e doar o parere
=  ps	Eugen Suman [15.Jan.04 19:49]
de fapt e un mare sut in bara, recitind acum observ ca habar n-ai despre ce vorbesti.
=  "racneste hiara cu sarea pe rana"	ochila [15.Jan.04 22:13]
Spui undeva in textul tau ca daca zece persoane vor citi o poezie vor intelege zece lucruri diferite... Pe aceasta cale te-as invita sa-mi spui o poezie care este inteleasa de toata lumea la fel... Inteleg, "Criticilor mei" este un poem de forta pe care ar trebui sa-l avem mult mai mult in vedere, dar asta nu inseamna ca postmodernismul este un curent literar calp(si aici subscriu la ce spunea Eugen), chiar daca orice curent se naste decadent! Cat despre pseudopoeziile de care vorbeai, no comment, nu inseamna insa ca trebuie sa incurcam capra cu varza. Eu cred ca textul tau poate fi, totusi, incadrat la eseu deoarece definitia eseului este- incercare...
=  Melanholia inorogului neasemuit	ochila [15.Jan.04 22:13]
Apropo, "crede si nu cerceta" ti se pare un concept nedemn de luat in seama, nu ca nu as fi inteles aluzia, dar mi se pare ca ai ales prost sintagma, asta asa, despre confundarea caprei cu varza. Ca tot vorbeai de filosofie...
=  nu-mi convine	Lucian Preda [15.Jan.04 22:39]
Oare care este efectul asteptat de catre un autor de poezie? Nu acela de a intelege 10 persoane poezia altfel?
=  nu există poeți falși	Călin Cătălin Răpciune [16.Jan.04 01:01]
Nu cred în sintagma "poeți falși". După părerea mea, un poet ori e, ori nu e... poet. Cei pe care-i numești "poeți falși" mie mi se par doar oameni obișnuiți cu ceva în plus. Oameni care au ceva de spus, vor sa comunice si sunt, eventual, inzestrati cu ceva talent și voință in acest sens. Ei caută forme de comunicare, vor să fie auziți. Foarte greu îmi vine în minte un nume pe care l-am "citit" pe acest site pe care să-mi vină să-l numesc "poet". Totuși, am găsit destule poezii care mi-au plăcut, suficiente ca să nu-mi pară rău de vizite. Mai mult, văzându-i pe unii cum încearcă, pe alții cum ajută sau critică, am învățat o grămadă de lucruri. De aia îmi place aici și îi respect pe acești oameni. Sugerezi că acest loc e un lac cu noroi? Păi, un om pe care probabil toți îl consideră un mare poet a spus că doar pe-acolo cresc nuferi. Deci "falșii poeți" sunt și ei buni la ceva, pentru simplul fapt că există pentru comparație. A propos de poeziile fără rimă și aparent fără sens (habar n-am dacă asta le face "postmoderniste" ori altfel), spui că nu e nevoie de trudă și imaginație pentru a le scrie. Eu cred contrariul. Ca să scrii asemenea ciudățenii cred că e nevoie de multă trudă și imaginație, iar dacă vine ușor, atunci e talent! Mai cred că orice formă de comunicare are un sens, chiar și "vorbele goale" spun ceva. Sunt convins că și autorii de poezii de acest gen au măcar o idee în spatele fiecărei poezii. Dacă înțeleg astfel de creații? Rar. Dacă le citesc? Câteodată, de control, să văd dacă mi s-a destupat vreo celulă gri din întâmplare sau exercițiu - pentru că eu văd incapacitatea de a înțelege un text întâi o limitare personală și apoi a autorului. Spre deosebire de alți comentatori, nu sunt sigur că autorul (să nu-i spunem "poetul" :) nu știe exact ce vrea să înțeleagă cititorii. Cred că un autor știe exact toate sensurile pe care vrea sa le dea poeziei, în caz că sunt mai multe - dar nu prea multe. Că alți cititori găsesc și altele complet diferite mi se pare cel mai amuzant și interesant. Ca de altfel probabil și la acest text ;).
=  ca o simpla curiozitate...	Adrian Erbiceanu [16.Jan.04 01:01]
Stimate domnule Cosmin Acuma, ca ai impartit toti poetii (falsi sau nefalsi) in trei categorii, dumneatale din care dintre ele faci parte? Asta, ca o simpla curiozitate, pentru ca nici eu nu sunt critic. Si, fara nici o intentie.
=  Încercarea moarte n-are...	Andrei Horia Gheorghiu [16.Jan.04 01:59]
Bun. Să recapitulăm: poeții sunt de trei feluri: rebusiști cu valențe enciclopedice, criptografi asensuați, patetici suavi. Nu știu dacă asta ai vrut să spui, dar se poate înțelege din textul tău că nu există poeți. Sau ai omis o categorie, două? De fapt, ce spui tu, nu este neapărat neadevărat. Este doar o exagerare. Crasă. Adică te bagi în seamă. Pe baza unor platitudini și a unor speculații logice ieftine. Inițial am vrut să-ți scriu "Spune și tu ceva nou"... dar aș fi fost la fel de eficient ca și tine cu un astfel de comentariu. L-am amplificat în speranța că vei rămâne cu ceva din tot ce am de zis. 1. Presupunând că toți "falșii poeți" ar începe de mâine să scrie poezie, s-ar alege poate un vârf, două, dintre ei, iar ceilalți ar părea: enciclopedici, criptici sau infantili pe lângă primii. 2. Te iei prea în serios. Nu ai acea doză de umor de care vorbeai. Sau în eseu (deși termenul de "încercare" mi se pare mai potrivit) nu e necesară? 3. Ce este după tine poezia? Nu e o formă de comunicare? Iar dacă din toți autorii de pe site nici unul nu a reușit să îți comunice nimic, atunci: ori ai citit prea puțin (deci vorbești în necunoștință de cauză), ori receptorii tăi sunt decuplați, daca nu defecți (deci problema e tot la tine). 4. Textul este doar manifestarea unei frustrări mai mult sau mai puțin conștientizate față de acest site, de poezie în general (sau față de cine știe ce altceva). Poate că la un moment dat o să-ți dai seama de unde ți se trage. Numai după ce îți rezolvi problema ai să poți să faci "critică". Cu umor, detașare, dar mai ales obiectiv. E ușor să dărâmi, foarte greu să contruiești.
=  Nu, nu ai aptitudini	Mircea Stoica [16.Jan.04 04:42]
Nu vrei sa fii critic? Atunci nu critica.
=  hop s' asa	Eugen Suman [16.Jan.04 06:15]
Revin cu cateva noi intrebari. Sa ne spuna domnul Coss unde intalneste el acesti "pseudo-poeti". In Romania Literara ? Citeste toate volumele de debut ale noilor poeti ? Citeste poezie contemporana si nu ii place sau nu o intelege (aici e partea cu frustrarile) ? Daca domnul Coss crede ca pulsul poeziei romane contemporane se ia de pe site se inseala. Aici nu scriu numai poeti. Aici e un loc de unde inveti. Daca ai un oarece talent si ai norocul sa fii ajutat poate, dar poate ca vei ajunge poet. Daca domnul Coss crede ca pulsul poeziei contemporane romane se ia din versurile industriei muzicale romanesti (aici imi vine sa rad) iarasi se inseala. In foarte putine cazuri versurile cantecelor se pot numi poezie. Domnule Coss, eu cred ca trebuie sa specifici faptul ca te referi la comunitatea poezie.ro in eseul dumitale iar apoi sa schimbi multe multe lucruri la el. Incepand cu generalizarile de genul "Poezia actuală devine astfel și ea din ce în ce [...] mai toxica". Asta daca nu preferi sa ai un text care nu denota decat lipsa de cultura a autorului. Sau un pseudoeseu care-i totuna cu un pseudogol. Daca intelegi.
=  maternitatea de critici	Bibi Ngo [16.Jan.04 11:48]
cosmin zice: "Zece oameni vor înțelege zece lucruri diferite din același poem..." regret ca nu ai specificat ca mai exista o categorie de poezii (si de poeti): este cazul in care zece oameni inteleg mai mult de zece lucruri diferite din acelasi poem. aceasta categorie de poezie, eliberata de rigorile tehnice ale formei, traieste si evolueaza in mintea cititorului. poezia aceasta poate comunica un mesaj azi iar maine poate comunica un alt mesaj, chiar diferit de cel dinainte. este poezia care-i intra cititorului sub piele, poezia care azi ii deschide cititorului o ferestruica mica, ii lumineaza o posibila cale de intelegere, maine ii deschida o fereastra larga, pentru ca poimaine sa nu ezite sa-l zideasca pe cititor intre zidurile neintelegerii vreunui sens. toate aceste situatii corespund de fapt gradului de abstractizare si gradului de simtire de care este capabil fiecare cititor de poezie in parte. este o maniera dinamica de intelegere, este foarte placut cand simti ca ti se deschid ferestre din ce in ce mai largi cu trecerea timpului. este trist si dezesperant cand simti ca ti se inchid ferestrele si ca esti incarcerat de poezie intre zidurile lipsei de sens. in general, multi dintre cititorii esuati in aceasta ultima categorie, cea a inchiderii lor de catre poezie intre ziduri groase de neintelegere, devin uneori critici de poezie. este maniera lor de a duce un razboi deschis si public cu un dusman discret, viclean, care s-a interpus intre ei si creatia poetica. acest dusman are chiar si un nume : este pretentia de a fi inteles exact ceea ce a vrut sa spuna poetul scriind o poezie.
=  Excelent	Ovidiu Ivancu [16.Jan.04 12:29]
Un text excelent. Pe departe cel mai interesant pe care l-asm citit pe acest site. Draga Cosmin, postmodernismul a murit demult. Nu e o noutate, ne chinuim sa-l tinem in viata artificial. Suntem blazati, rutinati si intr-adevar nu mai avem criterii de evaluare. Dar sa stii ca in tara asta exista foarte multi poeti veritabili. Numai ca ei nu prea publica sau atunci cand o fac tirajele cartilor sunt foarte mici. Eu cred in selectia naturala. Va veni o vreme a limpezirii. Mi-ai starnit curiozitatea cu acest text. Vreau sa vad ce mai scrii. Chiar acum iti voi lectura textele.
=  solutii??	Florina - Daniela Bordieanu [16.Jan.04 12:54]
subscriu parerii lui Andrei Horia Gheorghiu. in rest, ca impresie generala a eseului tau, e scris usor haotic si e o incrancenare in a cataloga si a da verdicte pe acolo. si daca tot m-am folosit de comentariul lui Andrei, hai sa vin si io cu o vorba de duh :) : e greu sa faci bine , usor de dat cu parul. sau ai dat verdicte.bun. solutii ai? ( dar nu din acelea radicale, gen lagarele de exterminare :) a poetilor de "culori" diferite)
=  ov	Eugen Suman [16.Jan.04 13:52]
omul nu are habar ce-i aia postmodernism, ovidiu. sau n-ai observat ? apropos, h.r. patapievici spunea in "omul recent" ca dupa postmodernism nu poate exista nimic, ca postmodernismul e o fundatura in care ne-am bagat singuri si ca singura solutie ar fi regresia, revenirea valorilor tari. asa ca mi se pare cam suspecta afirmatia "postmodernisuml e mort" mai ales ca n-ai argumentat-o deloc
=  Pledoaria apărării	Cosmin Soameș [16.Jan.04 17:23]
Din momentul în care am scris acest text am știut că eu sunt cel mai vulnerabil. Pentru că arătam cu degetul în mod nedefinit și oricine se putea simți lezat. Pe când eu eram individualizat și ușor de atacat. Eu, moralizatorul, nefiind un model poetic, oricine putea fi îndreptățit să mă întrebe: „Da tu cine ești de fapt ca să critici?” Nimeni. În funcție de poezia scrisă, mă încadrez, la rându-mi, în fiecare dintre cele trei categorii enunțate, de falși poeți. Și chiar în mai multe, pentru că nu există doar aceste trei modele. Să ne înțelegem din capul locului! Dacă aș fi dorit să scriu despre www.poezie.ro, aș fi făcut-o pur și simplu. Dar n-a fost în intenția mea. Eu am scris la modul general, despre poeții care apar atât pe site cât și în reviste sau în cărți. Aici am avut de câștigat: am descoperit un poet adevărat (Liviu Nanu) și o mulțime de poezii adevărate ale altora. Am învățat să scriu haiku, am participat uneori la dezbateri și am deslușit mici chestii de tehnică literară. Am descoperit oameni cu aceleași preocupări. De aceea n-am venit să trâmbițez, ca alții, că părăsesc acest spațiu pentru că a decăzut și nu mă mai satisface. N-am făcut-o pentru că nu cred că acest loc e un „lac cu noroi”. Eu merg mai departe, mai am multe de învățat și de confruntat, aici. Plus că site-ul mi-a creat o anumită formă de dependență, ca multora, de altfel. Știu ce înseamnă postmodernismul, d-le E. Suman. Dar eu nu critic curentul literar ca atare, eu i-am criticat pe cei care își ascund sub umbrela largă a acestuia incapacitatea creativă. Mai mulți autori pe care i-am întrebat ce au vrut să spună în poeziile lor mi-au răspuns că nu le pot explica deoarece sunt scrise în cheie postmodernistă. Și basta! Nu mi-am pus în gând să „strivesc corola de minuni” a poeziei, dar mi-ar place ca această corolă chiar să existe. Nu pot să cred că totuși „efectul așteptat de către un autor de poezie”, d-le L. Preda, e acela de a fi înțeles în mod diferit de către fiecare cititor. Dacă acest lucru se întâmplă, după părerea mea ceva e în neregulă atunci cu poezia. Privitor la respectul pe care ar trebui să-l am pentru truda și imaginația celor care scriu „ciudățenii”, d-le Răpciune, nu sunt de acord. Degeaba se chinuie cineva să creeze dacă tot ceea ce produce în final sunt cuvinte vide. Deși, recunosc, și eu învăț din unele imagini dintr-astea. Îmi produc anumite analogii pe care le folosesc ulterior în poezie. Sau descopăr un vers bun, o metaforă interesantă. Dar asta nu justifică beția poetică. Și nici perversiunile intelectuale. Mă bag în seamă? E foarte posibil. Dar nu asta facem, aici, cu toții? Ori mi se sugerează să nu deranjez pe nimeni și să-mi fac treaba liniștit în colțul meu virtual? Ei, aș! N-am întotdeauna chef să fiu cuminte. Poezia nu e „o formă de comunicare” , d-le Gheorghiu, decât dacă e capabilă să comunice ceva. Limbajul articulat e forma supremă de comunicare dar nu toți oamenii pe care-i auzi vorbind reușesc să și transmită ceva. La fel e și cu poezia, nu e îndeajuns să croșetezi cuvinte ca să fii poet. Accept în schimb ideea că „receptorii” mei sunt decuplați, că n-am citit destul sau că aș fi frustrat. Mai știi? Asta ar fi explicația cea mai simplă. Nu am afirmat însă că sunt obiectivitatea întruchipată, eu am o vorbă: adevărul nu e proprietatea nimănui. Nu intenționez nici să dărâm ceva, nici măcar să construiesc ceva. Intenționez să mă exprim. N-am valențe de lider de opinie, îmi place singurătatea, din neant am apărut, mă voi întoarce în haos (apropo de sărbătoarea lui Eminescu). Iar sintagma „falșii poeți” are ca punct de plecare sintagma „falși profeți”. Poate că acum m-am făcut mai bine înțeles. E vorba de cei care, pretinzând că stăpânesc adevărul, propagă deliberat confuzia. În cazul ăsta, confuzia de valoare. Sunt lipsit de cultură? Asta e! Am sperat că voi primi păreri mai pertinente decât ale mele. Am sperat că voi învăța de la ceilalți. Dar așa, nu le pot răspunde decât lui C.C. Răpciune și Bibi Ngo: mulțumesc, mi-a făcut plăcere să discutăm.
=  cosmin	Eugen Suman [16.Jan.04 18:25]
bun, deci nu vorbesti despre poezie.ro. atunci despre ce vorbesti, omule ? exemple concrete. te-am intrebat unde i-ai intalnit tu. in romania literara ? ma indoiesc. in oricare alta revista de cultura cu prestanta (subliniez) ? nu cred. atunci despre cine vorbesti ? despre cartarescu si foarta ? despre contemporanii promovati ? vreau sa-ti mentionez ca nimeni nu s-a simtit lezat de afirmatiile dumneavoastra deoarece ati fost prea vag si nedocumentat, domnule coss. discutia ramane deschisa. astept ceva concret din partea dumneavoastra, ceva care sa dovedeasca faptul ca aveti o minima cultura in ceea ce priveste poezia. luati aminte, nu m-am legat de textele dumneavoastra, unele sunt reusite, altele mai putin, asa e normal. nu criticam omul criticam ceea ce spune.
=  Am stiut-o intotdeauna...	Mihai Popeti [16.Jan.04 18:27]
Sunt prost! "doar proștii pot considera că filozofia vine dintr-un tărâm elitist, inaccesibil muritorilor de rând" Pe de alta parte tin sa atrag atentia (in deplinatatea facultatilor mele prostesti) ca postmodernismul nu este nici pe departe un curent literar. E cel putin un curent cultural care se reflecta asupra tuturor artelor (literatura nu a fost nici prima nici ultima). Dar probabil e mai mult decat atat. As putea-o denumii "concluzia canibala a culturii europene". Cred ca articolul tau despre "falsii poeti" e mort din fasa. Dar ca nu era necesar sa fie asa. Poate exista motive false pentru a scrie poezie, poate exista si moduri false de a o face. Dar nu cred ca exista acele persoane care mai bine nu ar face-o. Daca fiecare dintre noi si-ar trai mai mult latura poetica (si tin sa subliniez ca nu e cea patetica in sensul vulgar al cuvantului) si s-ar exprima, viata ar fi un pic mai placuta si detensionata (nefrustranta) pentru noi toti. Ma bucur ca nu ai vizat agonia.ro cu comentariul tau (nu mi se pare destul de "incercare" dar nici destul de "personala" ca sa o cataloghez altfel). Agonia.ro e un loc bun, cu toate deficientele lui (care de obicei sunt efectele secundare ale atributelor sale pozitive). Avem de-a face cu mediocritate (de exemplu cu a mea) odata cu larga deschidere pe care o are site-ul. Dar daca nu lasi apa sa curga prin sita, de unde sa apara bucatile de aur? Si slava Domnului, curge destula "apa" pe agonia.ro ca sa mai prindem in afara de pietricele si un "nugget"... Mihai
=  Ce Spun in Poezie!	Flavius B. Vlad [17.Jan.04 04:14]
To The Critics "Margaritas ante porcos" With lofty words you like to please Your benefactors with such ease, What care you show! The lengths you take To cover-hide each cursed mistake. What feel have you for those who can’t sustain All your debauchery and all your gain- For those who write simply from their heart Not for riches or to appear the part, Of philosophers who gather in vain To devour what others have borne in pain; What they oft times have written in blood So they may reach the poets verse in masterhood. So you spew with venom proud All your nonsense-All too loud! With your mouths you dig a wretched grave Oh fools, it’s your own deaths over which you slave; Let your pen dry and let you tongues abstain Let time and hope wipe off your miserable stain; For you are not worthy to give creed over what others extol You whose words darken the page of the innocent soul: And if tomorrows time will bring-another chance for you to say- Another poisoned dried out verse-Just let your tongues whither away, And always may your silence stay- For you my critics-This I pray.. Flavius B. Vlad
=  Exemple	Cosmin Soameș [17.Jan.04 09:55]
D-le M. Popeți, îmi pare rău că nu m-am făcut înțeles, dar noi discutam aici despre literatură, de aceea mă refeream la postmodernism ca și curent literar. Nu vorbeam nici despre pictură, nici despre cinematografie ș.a.m.d. Observația dv. mi se pare prin urmare de prisos. D-le E. Suman, textul inițial l-am început prin a mă detașa de critică. Am vrut să fug de capcana asta. De aceea n-am trecut materialul la polemică ci la eseu, în dorința de a nu face valuri atât de mari încât să mă înece. Dar dacă am deschis singur cutia Pandorei, asta e! Ei bine, am găsit falși poeți și în România literară, și în Orizont (revista U.S.R. – filiala Timiș) și în cărți. Vreți musai nume din cele mari? Șerban Foarță, Gellu Naum și, of, blasfemiator ce sunt, Nichita Stănescu. Nu mă linșați încă, nu neg că nu au și poezii geniale, dar sunt mult prea puține față de grosul scrierilor și vâlva făcută în jurul lor. Poate e vina mea că am început poezia citindu-i pe Eminescu, pe Blaga, pe Arghezi. La ei de ce talentul e în fiecare poem și reușesc a fi limpezi și profunzi în același timp? Oare cer prea mult? Atunci voi lua asupra mea păcatul acesta . Cine ridică primul piatra?
=  :)	Eugen Suman [17.Jan.04 10:53]
imi pare rau, ma vad nevoit sa inchei discutia aici. Daca dumneata imi dai exemplu Gellu Naum si Serban Foarta atunci sunt destul de clare gusturile tale in poezie. Dupa parerea mea Gellu Naum este unul dintre cei mai mari poeti romani din toate timpurile. Dumneata mai ai mult de citit pana sa scrii un eseu pe tema asta. Vorbim altadata.
=  rog exemple la exemple	Călin Cătălin Răpciune [17.Jan.04 14:29]
Recunosc: il stiu pe Gellu Naum prin Ada Milea si Apolodorul ei, iar pe Serban Foarta doar din textele Phoenix (daca e aceeasi persoana). Banuiesc, o minuscula parte a operei lor. Nu m-am plictisit dupa 5 ascultari integrale ale lui Apolodor, de Phoenix ce sa mai vorbim. Si de obicei ma plictisesc usor. De Nichita, la fel, putinul pe care l-am citit mi-a placut, dar n-am citit mult. Nestiind insa dincolo de atat, va rog domnule CosS sa prezentati si niste exemple la exemple, adica niste creatii ale numitilor poeti (aici sau la rubrica "clasici", cu un scurt comentariu), care in opinia dv. au acele cusururi de care pomeneati. Spun asta pentru ca ati facut o afirmatie serioasa si o iau ca atare. Dar fara demonstratie ramane gratuita. Nu sunt pentru idolatrizarea si mitizarea nimanui, nici macar a lui Eminescu. Cred ca orice om mai da rateuri, si probabil au dat si cei numiti aici - dar cel putin in acest caz as vrea sa cercetez inainte sa cred. Si apoi, ca o simpla parere personala, mai degraba cred ca acesti 3 domni au fost geniali, dar au dat si rateuri, decat ca sunt "falsi" si au scris si chestiuni bune. Ramane de demonstrat...
=  Pentru Cosmin	Ovidiu Ivancu [17.Jan.04 13:26]
draga osmin, nu trebuie sa argumentez o evidenta. Istoria literara a rezolvat demult problema: postmodernismul, cronologic si estetic e depasit de alte tendinte literare. E grav daca noi descoperim postmodernismul cand el deja si-a dat duhul. at despre Patapievici, am citit cartea la care faci referire... Patapievici este eseist, maestre... multe dintre sentintele lui sunt simple figuri de stil. E ca si cu Cioran... nu-l poti lua ad literam.
=  ov 2	Eugen Suman [17.Jan.04 19:44]
eu am dat exemplu cartea sa. stiu ca e eseist. permite-mi sa te contrazic la afirmatia cu figurile de stil. cartea e cladita pe ideea aceasta. nu cred ca "omul recent" e o figura de stil. postmodernismul poate fi depasit si printr-o "regresie". s-a diluat atat de mult incat putem spune ca orice il depaseste. si pana la urma nu descoperea nimeni curente moarte, cred ca esti de acord ca postmodernismul poate fi o etapa in "drumul" unui scriitor.
=  După silință/cu umilință…	Victor Turburea [18.Jan.04 14:11]
Sînt un « pseudo – poet », nu știu ce spun în versuri pentru că “nu sînt ale mele” ; sînt eu în haine de Nichita, Nichita…?? Doamne ești dus sau ce ai cum să dau eu mîna cu aripa îngerilor din rai?!
=  Din vacarmul strazii	Radu Tudor Ciornei [18.Jan.04 17:47]
In acest eseu CosS ne vorbeste despre falsii poeti. In viziunea domniei sale. Titlu incitant dar pus exact asa cum spunea si el " sa sune din coada" in rezonanta cu "falsii profeti" El incearca o categorisire a lor , a slabiciunilor lor, un summum de oglinzi ce le arata neputinta. Clasificarea este slabuta si prost facuta, trei simple diagrame Venn-Euler (daca vis se pare pretentios termenul vezi multimi clasa I) demonstrind ca aceste trei categorii se intrepatrund. Ca unii scriu prost in versuri cu rima iar unii scriu prost fara rima este perfect adevarat. Dar cu dragostea ce ai monser ? Ca vrei sa vorbesti despre indragosteala stupida si versuri maneloase e altceva. Dar nu da cu crosa de golf in toti ce ce scriu din iubire. Eu am sa-ti spun ca absolut tot ce am scris e din iubire. Din diferite forme de iubire. Si cred ca daca as intreba pe site citeva sute sau mii de voci ar spune ca scriu tot din iubire. Si nu numai pe site. Si intre poetii pe care ii admiri cred ca majoritatea ar raspunde la fel. Ca exista nonvaloare poetica ? Perfect de acord. Dar sa spui ca aceasta nonvaloare sufoca totul e hazardat. UIte si situl asta. Demonstreaza ca inca avem sanse. Dar de aici pina la lamentoul final cu imputuciunea (de efect dar nejustificat) e cale lunga. Cosmin vrea poezie cu IDEI. NU avem idei. Ba sunam din cuvinte. Ba le dam aiurea. De acord. Poate asa o fi. INsa poate confunzi ceva, pune-ti problema ca TU ceri de la poezie ceva ce ea NU poate sa iti ofere. Acea idee clara , ca un far filosofic din primul si in ultimul vers. Eu nu demitizez nici nu dau cu barda dar ce altceva decit filosofie (redescoperita) destul de ieftinuta (privita rece si la nivelul anului 2000) versificata sunt unele poezii ale lui Eminescu. Sa nu sariti nu ii stirbesc genialitatea . Doar ca i-o recunosc in contextul anilor 1860. Imi pun capul la pamint daca echipa de fotbal campioana mondiala in 1930 nu ar fi infrinta in zilele noastre de niste echipe de Divizia B. Elkjaer Larsen comparat cu niste fotbalisti din 1950 spunea ca : "pe aia i-am fi batut si daca jucam cu un copil in brate" Deja marile adevaruri despre om si umanitate s-au spus. Si inca de mii de ani. S-au definit si binele si frumosul. Poezia insa nu este numai despre frumos si bine. Poezia este o stare pe care o avem multi dintre noi si o exhibam in functie de mijloacele artistice proprii. Exista poezie intr-un text in proza, intr-o pictura , pina si in tacere exista poezie. Ca suntem buni sau nu asta e doar o categorisire omeneasca (prea omeneasca -vezi Nietzsche). Aruncind in eter ceva care noi numim poezie noi atingem o anumita frecventa, Unii rezoneaza altii nu. Unii merg pe frecvente joase altii pe inalte. Altii au banda larga. Altii se adreseaza doar citorva receptori. Simplu, nu ? Unde gresesti Cosmine ? Iti spun eu : in atitudinea demiurgica spunind ca "ce nu imi place nu exista ". Care e doar o alta specie de intoleranta. Spui ca TU simti si faci si dregi intr-un anume fel. Vezi bine ca unii au rezonat la ceea ce spui. Poate si-au pregatit si o masca de gaze. Poate pentru tine poezia actuala a devenit toxica. Te cred, te inteleg, e parerea ta. Ai tot dreptul sa citesti poezie cu masca de gaze pe figura. Poate unii vor face la fel. La fel, e doar un drept la alegere. Asa cum e eseul tau, asa cum e raspunsul meu. Insa eu cred ca poezia , asa cum e ea, trebuie citita si analizata (dupa valoare) cu bucuria ca INCA exista ! In afara si totodata inlauntrul celor mai frumoase idei si aspiratii umane. Iubirea va continua sa existe cu sau fara noi ducind pe aripile sale acela "ceva" marunt sau imens adevar care ne face sa scriem poezie , mai bine sau mai prost, dupa puterinta. Cit despre faptul ca nu iti plac anumiti poeti nu pot decit sa iti spun ca esti liber sa iti placa sau nu oricine sau orice, eu nu te pot certa pentru asta. Pentru mine unul insa, fara oricare din poeti, lumea ar fi mai saraca si cu un filfiit de aripi de fluture mai trista. Insoteste-te de cei asemeni tie si vacarmul va deveni o oaza de liniste. Cu bine Radu
=  Răspuns	Cosmin Soameș [18.Jan.04 21:20]
„Cartea lui Apolodor” de Gellu Naum nu intră în discuție, e un deliciu atât pentru copii, cât, poate mai mult, pentru foștii copii. Dar eu am luat de la bibliotecă antologia „Athanor”, am citit-o din scoarță în scoarță și am fost profund dezamăgit. Iată câteva versuri din poezia „Anotimp”: „Eu ședeam pe o scară de ciment cu niște cărăbuși pe față o floare galbenă se legăna pe când la poartă ciocăneau încet șapte bătrâni cu șapte linguri rupte și totuși în tăcerea asta densă degetele noastre așterneau cearceafuri busturile ni se lipeau prin zid obrajii desenau cu var aceleași semne.” Toată cartea e așa, pas de înțelege ceva! Îmi place versul din mijloc dar poezia nu se ține doar într-un singur vers! Dar poate îmi lipsește mie ceva esențial pentru a înțelege mesajul. Spuneți-mi ce. Pe Șerban Foarță, de asemeni, l-am considerat genial ascultând doar Phoenix. Dar apoi i-am citit zeci de poezii de prin revistele literare, de fiecare dată cu insucces. Mint, am găsit o singură poezie care mi-a plăcut. În rest, n-am înțeles nimic, în afara faptului că e un tip foarte citit care se joacă manevrând ca un expert cuvintele. Neavând aderență pentru poeziile sale, nici nu i-am mai căutat vreo carte. De Nichita Stănescu am citit antologia „Ordinea cuvintelor”, două volume. Am găsit câteva poezii extraordinare, multe fragmente superbe dar poți citi și câte 10 sau 20 de pagini fără să dai peste un singur vers semnificativ. Sunt conștient că în momentul ăsta mulți mă suspectează de idiotism dar uite că risc să fiu sincer. Nu mi-a plăcut Stănescu așa cum mă așteptam după reclama care i se face, deși e un autor fecund, care îți poate deschide mintea în direcții poetice nebănuite. Cred că a scris cea mai frumoasă și mai scurtă poezie de dragoste din limba română: „Iubito, spune, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa c-ai șchiopăta puțin după aceea de frică să nu-mi strivești sărutul?” dar scrisul lui nu e nici pe sfert așa. Apropo de Nichita, la care vă referiți, d-le V. Turburea, nu credeți că sunteți cam tulbure în exprimare? N-ați vrea să scrieți mai bine în proză ca să înțeleg exact ce vreți să-mi spuneți? Nu vă supărați, dar nici măcar nu-i agreez pe cei care, în subsolul unui text, vin doar ca să-și plaseze propriile compoziții dând iluzia că participă astfel la discuție. D-le R.T. Ciornei: “Dacă iubire nu e, nimic nu e”. Enunțul de sorginte biblică al lui Marin Preda e perfect justificat. N-am nimic cu iubirea, am ce am doar cu bagatelizarea ei, vorba dv., cu “îndrăgosteala stupidă”. Și sunt departe de a spune că “ce nu îmi place mie nu există”. Afirmând că nu-mi plac niște poeți celebri, eu nu i-am negat pe aceștia, nici n-aș avea cum, ei există, au locul lor, eu îi citesc, doar că pe mine “mă lasă rece”. De ce am folosit tonul vehement din textul meu? Pentru că, așa cum zicea și un analist politic, în vremurile de azi reușești să atragi atenția cuiva doar dacă îi urli în ureche. Sau dacă îl înjuri, eventual. Într-un anumit fel, am exagerat în mod voluntar, apropiindu-mă de pamflet, pentru a-mi exprima mai apăsat părerea că nu tot ceea ce zboară se mănâncă, adică nu tot ceea ce se scrie în versuri se numește poezie. De aceea titlul “sună din coadă”, are și rolul firesc de cârlig, de captare a atenției. E un procedeu des folosit peste tot. Sigur, putem despica firul în patru ca să susținem că poezia e prezentă în tot ce ne înconjoară, că nu trebuie decât să știm să o citim. Sună frumos și poate fi adevărat. Dar discuția e în altă parte. Eu spuneam că ne sufocă maculatura. Răspunsul primit e că nu nu avem nevoie de cenzură, e foarte bine că se scrie deoarece doar de aici, din marea masă a scribilor, se vor alege poeții. Dar dacă nu răzbat la lumină decât cei tari din fire, care nu se descurajează, care insistă, care au noroc? Dacă unii valoroși se pierd pe drum pentru că au fost ignorați, necitiți sau neînțeleși? Am citit recent o biografie a lui Charles Bukowski și am aflat că el era gata să se sinucidă pentru că nu îi publica nici un editor poeziile. În cele din urmă l-a salvat, la propriu, o femeie-editor care i-a devenit și nevastă. Acum, Bukowski e considerat unul dintre cei mai mari scriitori ai Americii. ACUM! Sigur, mi se va răspunde, asta e soarta celor slabi de îngeri, să piară primii, și aici are loc selecția naturală. N-am militat pentru cenzură, ci pentru autocenzură. N-am cerut renunțarea la poezie, ci doar am pretins mai mult de la poezie. Am pretins idei, am pretins limpezime. E chiar așa de rău? Deși admir și lucrurile sofisticate, de bun-gust, sunt de părere că lucrurile naturale sunt cele mai bune. Sunt conștient că bunul-gust e o noțiune aproximativă și depinde de structura fiecăruia. De aceea chiar nu mă caracterizează intoleranța. Și polemicile de genul ăsta reprezintă o confruntare cu ceilalți, o invitație la discuție, o dovadă că n-am idei fixe. Poate, la întâlnirea cu cei din Timișoara, vom analiza cum simte fiecare anumite poezii și ce înțelege din ele. Ne vom putea împărtăși mult mai aplicat opiniile, chiar cu textele în față. Poate voi învăța mai multe atunci. Nu resping poezia, cred că e nevoie de ea, reprezintă astăzi una dintre puținele forme de igienă spirituală de care dispunem. Dar poezia se citește din ce în ce mai puțin, deși am impresia că scriu din ce în ce mai mulți. “Românul s-a născut poet” e un proverb tâmpit inoculat de mici fiecăruia dintre noi. Așa că fiecare scriem și ne pretindem poeți. Dar e oare adevărat că tot ceea ce citim e poezie? Oare ce ni se spune prin ea, ce ne face să simțim, cum ne sporește ființa? Asta vroiam să întreb în textul meu. Nu vroiam să declanșez atât o polemică, cât să ne oprim o clipă din scris și să medităm un moment. Fiecare, pentru sine, în miezul ființei lui. Să ne întrebăm pentru ce scriem, de fapt. Pentru a ne distra, pentru a impresiona, pentru a evada? Pentru ce? Și pentru cine? Dacă cititorii mei nu-mi înțeleg gândul, oare sunt eu de vină sau ei? Poezia e doar imagine sau e și sentiment?... Mi se pare că prin poemele noastre noi oferim doar răspunsuri, încetând de mult să ne mai punem întrebări. Ne sufocăm cu aceste răspunsuri dar am uitat ce ne-a întrebat, de fapt, publicul. Ne-am rupt, într-un fel, de el. Și acesta e unul dintre motivele pentru care nu se mai citește poezie în România. Poeții s-au rupt de viață. Vorbim de vise, facem psihanaliză, ne jucăm frumos, căutăm metafore inedite, dar atât? Nu acordăm cumva credit unei false poezii? Nu plutim cumva în sfere mult prea înalte și am uitat să trăim, să scriem firesc și adevărat, așa cum făceau clasicii sau romanticii? Nu îmbrățișăm oare noul și experimentalul cu prea multă ușurință, riscând să ne îndepărtăm de rădăcini? Un moment de reculegere, asta am cerut în “Despre falșii poeți”. Doar atât!
=  de aceeași părere ...contrarie	Călin Cătălin Răpciune [19.Jan.04 13:25]
Știi care-i culmea? Te cred la faza cu cei 3 poeți numiți. Paradoxul e că mi se pare că asta îți anulează cealaltă argumentație. Păi, îi numești "falși poeți" pentru că au scris multe poezii "aiurea". Pe de altă parte recunoști că au creații geniale, ba chiar că au dat perspective noi asupra poeziei. Poți să spui asta despre un "fals poet"?! Cred că e pur și simplu o chestiune de optică: tu când ai sris erai supărat și ai luat partea umbrită a problemei, dar gândește-te puțin din perspectivă opusă: în loc de falși poeți cu sclipiri geniale, poeți geniali cu multe rateuri. Și atunci te întreb: dacă ei ar fi ascultat îndemnul tău la autocenzură, ar mai fi ieșit oare creațiile geniale de care pomeneai? oare nu trebuie să scapi de ideile mediocre din cap, scriindu-le, pentru ca să rămână un filon de aur pur, care să iasă la un moment dat? Nu știu, să ne spună un... poet :).
=  Pt. C.C. Răpciune	Cosmin Soameș [19.Jan.04 19:40]
Nu sunt eu poetul care să dețină Adevărul. Dar pot recunoaște că opinia ta e justă. Eu însă nu-mi construisem textul cu referire la cei trei poeți nominalizați, nu pe ei îi vizasem cu sintagma „falși poeți”. Făcusem o referire generală. Dar cred în continuare că și ei sunt promotori involuntari ai „falsei poezii”. Normal că e de ajuns o singură creație genială care să intre în istoria literară pentru a-i absolvi de vină. Din punctul ăsta de vedere nu mai există discuții, ei rămân Poeți. Vorba cântecului: au ce ce se lăuda! Asta nu înseamnă însă că îmi retrag apelul care viza sporirea simțului critic față de ceea ce scriem și citim. Să nu ne încurajăm sau să-i încurajăm pe alții în a produce texte banale ori ermetice dar la fel de lipsite de consistență. Să intrăm cât mai puțin, prin compozițiile noastre, în vreuna din categoriile „falșilor poeți”. Să conștientizăm pericolul care ne paște pe toți, mari sau mici, de a ne complace să adăstăm în „zona gri” a poeziei. Mai ales că, după părerea mea, criticii încurajează această plafonare, descoperind sensuri ascunse și virtuți nebănuite poeziilor „bolnave”. Ca și în politică, domină și aici clientelismul. Și e la fel de dăunător, pentru toți! Am urmărit ca, printr-o aparentă critică destructivă, să mă manifest constructiv. Dacă n-am reușit, îmi cer scuze. Poate că pericolul e doar în capul meu. Poate că totul e bine și frumos iar aerul e mult mai respirabil în poezia autohtonă decât mi se pare mie. M-aș bucura să greșesc. Vom vedea ce ne rezervă viitorul. Vom vedea...
=  ...	Nicolae Tudor [25.Jan.04 21:20]
Poezia este un fel de prăjitură- o pui pe limbă și-ți place sau nu… Dacă ai diabet nu mănânci. Alex Stefănescu aruncă toate volumele de poezie la coșul de gunoi. A intrat în dizgrație Augustin Doinaș, se mai spune că poezia lui Cărtărescu numai poezie nu e. A spune că Nichita Stănescu a dat rateuri sau c-a fost fals, dar a mai nimerit-o din când în când, ori că Naum e cel mai bun din toate timpurile, înseamnă să vorbim…discuții. Putem accepta ca mii de condeie să fie date la o parte într-o clipă pe motivul c-ar fi “false” când ele sunt rezultatul unor cercetări unice ale fenomenelor sentimentale? Dacă poezia a devenit o problemă mondială, dacă e o boală incurabilă, unde sunt doctorii? Ar fi trebuit făcute norme tehnice pe care să le urmeze orice pasionat de cuvânt, să știm câte metafore trebuie să existe, câte comparații, ce teme să abordăm pentru nevoile cititorului, cine cu ce să rimeze, versul să fie roșu, galben sau albastru? Un poet arată lumii ce simte el mai frumos cu versuri semnificative sau nu. Dacă are o inspirație genială la un moment dat scrie capodopera într-o clipă. Un înțelept ia realitatea așa cum e.
=  Despre falșii cititori	Cosmin Soameș [04.Feb.04 06:59]
Înțelepciunea nu presupune neapărat statul deoparte, neimplicarea, "las că merge și așa, n-am ce face". Monica Lovinescu spunea că nu poți scrie cu aceeași mână și capodopere și mizerii. Adevărul e că se poate. Iar capodoperele scuză până la urmă mizeria. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne prefacem că nu observăm zgura marilor poeți. Cu atât mai mult a celor mici. Mi-a mai răspuns cineva să-mi văd de treabă pentru că, se știe, din noroi răsar nuferii. Dar am învățat că nu trebuie cultivat noroiul doar de dragul potențialilor nuferi. Nu există falși poeți deoarece fiecare versificator are un public (mai mare sau mai mic) al lui? Posibil. Atunci materialul acesta ar fi trebuit să se numească „Despre falșii cititori”. Dar invit pe altcineva să-l scrie. Poate un critic adevărat, nu unul de ocazie, ca mine.