| = Din apele gândului | Maria Prochipiuc [09.Jan.04 08:44] |
| Ca să te pot înțelege și să-ți cunosc stilul ți-am parcurs o parte din poeme, și așa cum spunea cineva încerc o ,, radiografiere'' a lor . Am mers printre Copaci acolo unde încerci să-nmugurești nu în altă zi decât într-o Vineri , si unde se pare ca ai avut probleme cu modul de visare, ca apoi ieșind Pe Stradă să-ți plângi iubirea urland la luna ( poate mai revii la aceste versuri). Probabil de la această nereușită îți îneci amarul într-o Beție, unde totul nu poate fi altfel decât difuz , și-ți dau un exemplu: ,,Si chiar eu, de putredul miros De vin, din mine vreau sa vars Tot veninul ce m-a îmbătat, Tot cerul ce zborul mi-a curmat.’’ Probabil după o beție nu te poți vedea decât Strigoi, alungat , trist , aici am remarcat două versuri : Ce privește cu ochi goi / Copilul din lumină.’’ În starea de față nu poți fi decât Fără Ea, din nou doar două versuri: ,, Căci singur, și parcă plin de ură, / Aripile mi le-am tăiat.’’ Da, Plângea Oceanul și ce dacă? Pentru că ,,Pe cer lucea o stea.’’? Și mie Mi-e sete de timp, încerc sa-l folosesc dar nu plângând ,,...sub cerul deșertului / Ascultându-mi ecoul încins / În lacrima amurgului’’., ai ceva cu ,,stearpă’’, sete-apă stearpă. M- am oprit la Narcis și înclin să cred ca te-ai descurca mult mai bine în proză. E o vizită prietenească! Voi reveni! | |