| = cu același drag! | Monica Mihaela Pop [29.Oct.03 11:29] |
| Dragă Paul, la fel ca tine, scriu și eu poezie fără a-i cunoaște regulile, chiar dacă asta înseamnă să mă las pradă criticilor. Nu știu prea multe despre prozodii ori metrică, nici despre cât de subtil sau transparent trebuie să fie un poem. Scriu despre ce-mi sălășluiește în suflet, despre bucuriile mari sau mici, despre curcubeul numit iubire, egal despre furtuni, ploi, zâmbete și flori. Sărut cu evlavie fiecare literă pe care o scriu, iar mai apoi, surâzând, sărut întreg cuvântul. Respir uneori în versuri albe, alteori rimele mi se așează cuminți pe buze, așteptând să le vină rândul. N-am de gând să mă încovoi atunci când critica e aspră și nici să-mi fac din stele cunună. Vrea ca, indiferent de nuanța vântului care mă va bate, să rămân întotdeauna eu, așa cum sunt. Iar eu, suflet cuminecat cu dragostea de oameni, pot fi ceea ce e nevoie să fiu. Acum te îmbrățișez, cu același drag! Monica | |
| = scrie poezii asa cum simti | Bogdan Groza [29.Oct.03 12:08] |
| Oare carui prieten te-ai adresat? Celui care te-a criticat inutil, pentru ca tu ai niste poezii superbe, sau celor care nu vad dincolo de poezia lor pe a nimeni altcuiva? Ai dreptate cand spui ca "fiecare-si foloseste nebunia poetica in fel si chip" si asta denota originalitate si nu imitatie. Asa ca, darul meu prieten, stii cum se zice, "cainii latra, caravana trece!" Tu scrie poezii in continuare, ca scrii bine si lasa-i pe carcotasi in plata domnului. Ridica-le lor o rugaciune si spune doar atat " Iarta-i doamne, ca nu stiu ce...zic!" . | |
| + raspuns indiscret | Cosmin Dodoc [29.Oct.03 12:09] |
| Draga prietene, stiu ca scrisoarea pe care eu am citit-o nu-mi era adresata dar daca mi-a cazut in mana si sub ochii nu m-am putut opri sa n-o citesc si daca nu te supara o sa-ti raspund asa cum stiu eu sa-ti raspund, in limitele nici-unui canon sau sub canoanele nici-unei limite. Eu scriu poezie pentru ca altfel nu pot respira ce murmura inlauntrul meu sariturile peste noapte le fac destul de greu piciorul imi schioapata scarile reusesc sa nu le urc si ma impiedic de versul 9 al aceleasi poezii pe care inca n-am reusit sa o scriu stiu doar ca suna asa “nevinovatele minti vor injunghia saruturi din versuri” cineva imi spunea ca poeziile mele sunt slabe si eu n-am raspuns poeziile mele nu pot fi slabe sau grase pentru ca eu le umflu intotdeauna cu simturi cu cele de seara, cu cele de dimineata si cel mai des cu cele pe care le simt poeziei mele ii place sa loveasca uraste sa gadile nu se estompeaza ca pe o panza a vreunui epigon de multe ori discut cu ea o intreb daca vrea asa si pe dincolo daca e bine ma pupa pe frunte atente gandurile adiacente de cele mai multe ori fuge de mine si se aseaza pe pagina mai stiu eu cui nu ma doare sunt fericit ca ajunge pe pagini bune cam atat a trecut astazi prin mine restul cred ca a fugit la tine Cu drag, Cosmin | |
| = ajutor | Zareh Ara [30.Oct.03 06:25] |
| Dragă prietene, Eu nu scriu poezie. Odată a venit un om la mine și m-a întrebat de ce. I-am explicat că întrebări îmi pun și eu singur, de la el am nevoie de răspunsuri. N-a știut să mi le dea și a plecat dezamăgit de mine. A doua zi a venit alt om și m-a întrebat de ce. I-am explicat și lui că întrebări îmi pun și eu singur, de la el am nevoie de răspunsuri. N-a știut să mi le dea și a plecat dezamăgit de mine. Dragă prietene, eu nu scriu poezie, dar am nevoie de răspunsuri, că întrebări îmi pun și singur. Port speranța că vei ști să mi le dai și nu vei pleca și tu dezamăgit de mine. Te rog să mă ajuți, însă nu mă întreba de ce. Te implor! Cu teamă, Zareh | |
| = Ravas de dincolo | Dorina Baston [30.Oct.03 08:07] |
| Draga prietene, Scrisoarea ta am primit-o aproape de apus, pe vremea cand razele isi piaptana lumina inainte sa se culce... Simtindu-ma departe de jocul nostru obisnuit de aruncare de ganduri spre tinte ascunse, si-au aplecat culorile peste sulul de la tine. M-a uimit, dar le-am lasat sa citeasca... Pe masura ce se desfacea, sulul tau aducea inspre sine tot mai multa lumina si tot mai mult asfintit din acela in care stiu ca-ti place si tie sa te pierzi, cand te joci de-a v-ati-ascunselea cu lumea de-aici, de pe pamantul de la picioarele noastre... Mie mi-a fugit privirea inspre mare dupa o vreme, dar sulul tau l-au luat ceilalti: vantul, ploaia, zorile, toamna, caderile, rasaritul...Si l-or mai fi citind si acum, la gura sobei sau la tarmuri de mare, la cumpana vremii sau la inima de furtuna...Sau poate ca si-l povestesc unii altora asa cum eu mie insami mi-l spun atunci cand tainele vin sa ma tina de maini... Prietene al meu, de aici, de pe alt tarm al cuvintelor, eu te incredintez de ganduri bune si de intelegere. Si mai adaug ca, imparatiei mele de soapte ascunse, ravasul tau i-a alaturat inca una:"...de boala asta o sa murim si eu si tu"... Iata,incheind, trimit inspre tine cuvintele acestea cu pretuire in ele, sa-ti tina de cald de ti-o fi vreodata ninsoare pe dinauntru si sa-ti aprinda o stea din acelea cazande, cu dorinte implinite purtate prin vise... Si-ti mai trimit sanatate. Si zile cu pace... | |
| = cu dragoste | Ioana Andreea Stefanescu-Bogdan [30.Oct.03 20:19] |
| Draga Paul, Pesemne ca esti fericit cu atatia prieteni in jur. Stii ce? M-am hotarat sa incerc sa-ti fiu si eu unul. Daca accepti, daca ma placi asa cum sunt. Nu acum. Peste ani si ani cand ne vom cunoaste mai bine, cand vom fi parcurs amandoi cursa asta lunga care se numeste viata. Dupa ce vom arde si ne vom raci pe rand, si din nou vom arde si din nou ne vom raci. N-as putea sa-ti spun precis de ce scriu, dar in mod cert, nu ne asemanam. Pentru simplul motiv ca eu nu caut explicatii, justificari. Scriind, nu-mi pun intrebari, incerc cel mult dau raspunsuri. Si nici n-am nevoie. Imi ajung mirarile tale. Cu dragoste, Sotia ta. | |
| = cosciugul | serban georgescu [07.Nov.03 12:11] |
| Un cosciug de coperti prafuite .... dar pe care, deschizandu-l, nu miroase niciodata a hoit. | |