| = După inimă... | Constantinescu Eugen [04.Sep.03 14:12] |
| Trandafirașule se vede că a venit toamna... Gândurile-ți "mustesc", se simte iz de existență despicată și arsă frunză cu frunză, fără-de-regret, în bolul tău cu smalț de credință senină. Senine și pline de împăcare de sine sunt versurile tale de astăzi. | |
| = mihaela | ioan ravel [04.Sep.03 15:04] |
| îmi amintesc că am citit o variantă la această poezie ce poartă pecetea inconfundabilă a trandafirașului am simțit în bolul tău de lut nu doar nemurirea ci întreg ciclul involuție-evoluție din perspectiva olarului ancestral. | |
| = curcubeu fara hotar | Madalin Ciortea [04.Sep.03 15:14] |
| O ruga cu iz apocaliptic invocand fortele telurice si astrale , canalizandu-le catre samanta umana. In alta perspectiva - un testament care vorbeste despre radacini , despre inceputuri si despre dragoste , o dizolvare cu sufletul deschis in natura lucrurilor in special de esenta luciferica. Motivul lutului este ales foarte bine langa metafora textuala a curcubeului. Multe felicitari! | |
| = Eugen, Octombrie, Mădălin Ciortea | Monica Mihaela Pop [04.Sep.03 18:57] |
| Eugen, a venit, a venit toamnaaaaa, acoperă-mi inima cu ceva ... Da, e o împăcare cu anotimpurile, cu timpurile, cu mine, cu toate cele (aproape cu toate). Valer, da, am mai postat în urmă cu aproape două săptămâni varianta inițială a acestui text, dar nu am fost mulțumită. Acum sper că e un text mai bun. Mădălin, cred că e prima oară când te oprești la un text al meu. Mulțumesc și te mai aștept! Pupici! | |