| = in cautarea "altceva"-ului | Daniela Bordieanu [25.Jul.03 11:26] |
| mi-era dor sa te recitesc...ai ramas aceeasi Dece..:)..romantica, visand zboruri si cautand "altceva"-ul . | |
| = . | DanTristian [25.Jul.03 12:32] |
| Cuvantul, tacerea dintii aceleiasi suferinte par. Lacrimile? nu, nu exista. | |
| = Ganduri? O, nu, nu, e pura poezie… | Nicolae Tudor [28.Jul.03 09:24] |
| Inaltimea la care te cere cerul este sublima. Nebunie este curajul sa constientizezi aceasta misiune si sa te implici. Maria pamanteasca sa devina Maria care cere pedepse minime pentru pacat. Si eu te-am chemat. Iata, lacrima pura cu care Maria apare in visele lumii apare aici cu lacrima cursa, ajunsa in coltul buzelor. Dar lacrima aceasta este si pentru sine, nu numai pentru ceilalti, ii devine siesi strop de lumina. De-acum inainte ma intalnesc cu o Marie ce-a reusit sa se scuture de inutil, cuvintele sale sunt una si una, balsam si binecuvantare Numai ca ma sperie ghearele descatusate din culcusul mintii. Ghearele fac rau soarelui, curgerea timpului e verde. Ghearele nu se armonizeaza cu verdele. | |
| = Inceputoterminarea | GheorgheAurelPacurar [25.Jul.03 23:14] |
| Ingerul meu avea la marginea de sus a inimii lui zburacioase numai o singura urma...adanca si lunga precum un suspin care izvoraste din adancuri si se termina zburlind movilite de piele pe sub senzatii...plangea ingerul inainte sa se poata aduna de undeva pricina plansului sau...desfrunzeau cocorii de aripile lor si ramaneau zborurile sa se zbata undeva intre tarile calde si tarile reci, cautand cu zbatere continua un mal sau macar un colt de stanca, fie el si plin de serpi...nu ne putem resemna desi anii nu se mai pot lega la inima si despre ratiune numai aerul despicat de acele zboruli solitare de ingerii lor plangand mai poate aminti, candva, ceva...in rest despicare de aschii de lemn in aripile deschise intr-o ultima imbratisare a cuiva de catre cineva...a de ultima... | |
| = Mi-a plăcut | Barbu Luxolk [28.Jul.03 04:30] |
| Nu a iubi înseamnă a trăi? | |
| = Zboruri, lacrimi, înălțime, îngeri și iubire | Maria Prochipiuc [29.Jul.03 21:45] |
| Daniela, îmi place să visez și uneori visurile au devenit adevăruri, aripi zburând , acolo unde doar gândul poate s-o facă. Tot timpul am căutat acel ,, altceva " și când l-am găsit ... iară și iară ... ,,altceva". Daniele, Lacrimile exista, nu te poți preface că nu le vezi, că nu le simți, dar gândindu-mă la ce spui le-am gasit o ,, definiție" : LACRIMILE = jertfa lumânării arzând. Nicolae, cănd îți văd numele la textele mele mi se pare că mă aflu în acea seară de început de Decembrie când așteptăm cu înfrigurare daruri de la cei dragi nouă. Mereu mi-ai dăruit cuvinte frumoase, iar mie îmi este greu să mă ridic la ,, Inaltimea la care te cere cerul". În acea descătușare a ghearelor minții nu-i nimic rău, ci doar așa voi putea să ies din acea stare latentă; ,, ghearele" să se transforme în dâre de înțelepciune creatoare. Vreau să fie o simbioză între ghearele descătușate și curgerea timpului ca armonizându-mă cu verdele să intru într-un joc simbolic de alternanțe pentru a da tot ce am mai bun in mine. Gheorghe, sper sa nu te superi ca ti-am scurtat puțin numele. Știi ce-am constatat? Că mi-ai umplut textele cu lacrimile tale! Cu ale mele ce să mai fac? Le-am adunat pe ale tale și mi-am făcut un șirag de perle, le voi purta doar în zile de sărbătoare , risipidu-le într-o ultimă îmbrățișare!? Barbu, Pentru mine a trăi ,înseamnă A IUBI! Vă aștept mereu! | |