| = lanuri de rapita | Big Mircea Calin [04.Jul.03 12:09] |
| Nicic nu stiu ce-mi place mai mult la limita, ta femeia care se pierde, rapita aia galbena sau frumusetea interzisa a pacatului.Cred ca, cel mai mult dorinta nebuna a femeii inainte de a ajunge la intalnirea cu limita sa. | |
| + Asta-i clar ! | Constantinescu Eugen [04.Jul.03 14:31] |
| Sunt sigur că proza ta trebuie citită și de alții! Sunt absolut sigur... Întâlnirea cu limita din tine, femeie, este una dintre cele mai fascinante capitole din cartea vieții! Stilul tău este cursiv și captivant și în mod cert...ai ce spune! | |
| = Mircea Calin | Mihaela Plesa [04.Jul.03 18:37] |
| Mircea Calin, ma bucur ca ti-a placut, nu stiu de ce ma intristeaza la ora asta. Oare chiar credeam ca nu avem limite? Cred ca da. | |
| = Edger | Mihaela Plesa [04.Jul.03 18:40] |
| Edger, voi mai spune nu ma opresc eu aici.Data viitoare, dincolo de limitele acestea enervante. | |
| + cizelare | Cosmin Dodoc [04.Jul.03 18:52] |
| Limitele se intrepatrund cu nelimitele. Si pentru ca in ultimul timp sunt destul de interesat de proza pot sa spun ca ti-am citit textul dimineata si ca abia acum am reusit sa intru sa scriu. Tu ai deja aproape format stilul. Deja ti-l cizelezi. Nu stiu ce as putea sa-ti mai spun. Nu prea ma pricep sa dau sfaturi. Iti spun doar ca daca o sa perseverezi o sa faci treaba buna. | |
| = Perfect | Silvia Van [04.Jul.03 19:00] |
| Mie mi se pare perfect textul. Nu mai are nevoie de nimic. Transmite in forma cea mai potrivita tot ce trebuie sa transmita. Mi-e frica sa-l citesc a doua oara, prea a rascolit totul in mine. Textul tau e greu de dus, ca o esenta grea din care nu poti sa gusti decat o picatura. ESTI scriitoare Mihaela. Nu mai ramane decat sa ne bucuri si mai departe cu bogatia pe care o ascunzi in minte si in suflet. | |
| + de ce el? | Michel Martin [04.Jul.03 19:13] |
| Si il poti iubi asa stiind ca nu-ti apartine decat pentru ziua aceea a campului de rapita? Si care e gustul limitei? Mai ales cand limita e el? Si de ce e el limita si nu dumnezeu, cerul sau o alta forma de nemurire? Frumos. Se vede ca s-a patruns in tine adanc. Da, pana la limita. Chiar si dincolo. | |
| = El, limita noastra. | Silvia Van [04.Jul.03 19:39] |
| Pentru ca, Michel, adesea femeile fac din omul iubit Dumnezeul lor, el poate fi totul, cerul si nemurirea, el poate fi tot universul... | |
| = Cosmin | Mihaela Plesa [04.Jul.03 22:20] |
| Cosmin,nu stiu ce se cizeleaza ca si eu sunt "cam in ceata" in acest domeniu, dar stii tu reteta cea mai simpla: scrie ce simti. Multumesc pentru incurajare si intentia de sfat. | |
| = Silvia Van, Michel, no limit | Mihaela Plesa [04.Jul.03 22:25] |
| Silvia, nu stii cat m-am bucurat de vizita ta, asteptam o perceptie de genul feminin si a venit de la tine. Michel, mie intrebarile imi amintesc de scoala prea mult, si apoi ti-a raspuns Silva, partial.Stiu sigur ca ai cunostinte despre limite, ti-am citit textele, le voi savura in continuare. Si pe cand urmatorul? | |
| = > Silviei si Mihaelei | Michel Martin [04.Jul.03 23:02] |
| Nu ma agatam de aproape cliseul "ceea ce iubesti iti este dumnezeu". Oare atat de putin sa fiu eu in stare sa vad in femeie? Din femeie? Despre femeie? Nu cred. Dar oricum, e placut sa gasesti limite chiar si acolo unde sunt. Silvia, nu vreau sa te iau tare, si simt ca asta fac:), dar...comentariul meu interogativ viza mai mult decat niste aspecte banale si de la sine intelese. Eram in cautare de substraturi, nu de evidente. Oricum, eu iti multumesc ca m-ai "lamurit"... Mihaela continui la randu-ti ceea ce a inceput Silvia. Intrebari, scoala? Atat de putin oare sa se fi inteles? Nu sunt oare intrebarile esenta? Si nu ne punem intrebari toata viata? Atunci de unde acea ironie aproape infantila? Pana la urma, nu asteptam raspunsuri, intrebarile se constituiau ca un fel de punctare a ceea ce rezuma in idee textul tau. Eu am vazut in aceasta proza ceva mai mult decat banala transfigurare a persoanei iubite intr-un dumnezeu, univers sau mai stiu eu ce. Eu am vazut in personajul masculin, un fel de treapta superioara, iar in femeie, insusi omul. Limita nu era discriminare sexuala sau ce altceva s-ar mai fi putut inteles, nu femeia sub barbat, ci omul sub zeu. Aceasta romanta frumoasa nu a fost decat prilejul tratarii unor probleme existentiale. Mult mai mult decat spune prin cuvinte, ea spune dincolo de cuvinte, dincolo de prima varianta de inteles ce i se poate atribui. Si Mihaela, tu, prin aseazandu-te de partea Silviei (solidaritate feminina?) nu faci decat sa infirmi intelesul mult mai profund pe care eu l-am dat textului tau. Asa sa fie? Doar o banala, frumos construita, bine scrisa in stil propriu, poveste de amor? | |
| = Michel | Silvia Van [05.Jul.03 00:04] |
| NU era vorba de o "lamurire", nu cred ca isi are rostul ironia. Oricat de cunoscator in materie de eternul feminin ai fi, tot nu poti percepe lucrurile asa cum o face o femeie. Pentru noi, o "poveste de amor" e de cele mai multe ori departe de a fi privita vreodata ca "banala", pentru ca ne implica prea mult fiinta, existenta, cu tot ce presupune acest lucru, ca sa ne permitem s-o bagatelizam, fie si doar in cuvinte. Greseala ta, ca barbat, e ca nu vezi o legatura intre sensurile, intelesurile mai profunde, problemele existentiale de care vorbesti, treptele superioare de devenire ale omului si banalele povesti de amor. Femeile includ aceste lucruri instinctiv in povestile lor de iubire si le traiesc plenar, o data cu iubirea, chiar daca nu sunt, poate, capabile sa constientizeze acest fapt. Acesta este punctul meu de vedere. Nu inseamna ca nu poate exista si un altul | |
| = >Silvia | Michel Martin [05.Jul.03 00:20] |
| Silvia, cred ca iarasi m-ai inteles gresit. Tocmai asta spuneam...ca povestea aceasta de amor serveste drept un act de cunoastere ce implica infinit de multe intelesuri filosofice si nu se rezuma doar la, repet, "ceea ce iubesti iti este dumnezeu", pentru ca aceasta idee imi pare inca de suprafata si dincolo de ea se ascund inca multe. Eu iti respect opinia...feminina.:) Evident, tu stii ceea ce eu nu stiu. Caci tu esti exponenta unei specii care iubeste aparte, altfel decat barbatul. Pentru barbat, femeia este un univers distinct, pentru femeie, barbatul este singurul univers. A nu se intelege depreciere. Deloc. Interpretarile sa fie din adanc spre adanc. | |
| = Michel, limite | Mihaela Plesa [06.Jul.03 01:47] |
| Nu stiu daca era vreo urma de ironie scolareasca in ceea ce spuneam, e adavarat ca nu iti poti pune sufletul pe o tava de argint si nici intr-o carte deschisa. Cat despre profunzime, afla ca ma consideram destul de profunda in genere, daca nu am reusit sa dovedesc poate fi si din cauza de limite. | |
| = Mai mult nu se poate!!! | Raoul Savos [06.Jul.03 06:19] |
| Lanul de rapiță îmi aduce aminte de "Maria și marea" a lui Radu Tudoran...beatitudinea unei culori, adusă peste LIMITA unei percepții, peste cuvinte...O trăire, pret de o clipă, cu necunoscutul din tine, de peste tot, fără un regret, fără o tristețe... Mai departe, stilul...dialogul...meditatia...imi reînvie un timp. Atat doar! | |
| = caiet de amintiri din gimnaziu | remus radu [16.Jul.03 06:24] |
| iesiri imaginative neprelucrate, neverosimile. incoerenta epica. fragmentele lirice domina, incarca, incaleca, sugruma "firul" povestirii. firul, de altfel, nu exista. secvente minore daruite cu prea mult spatiu. caz clasic de "autor sensibil si entuziast", cum spun criticii platiti cu doua beri, inainte de o lansare la Buhusi. | |
| = Remus Radu | Mihaela Plesa [04.Aug.03 01:49] |
| Remus Radu, Observ ca ai punctat aici minusurile acelui "fir epic" sublim, dar care lipseste cu desavarsire, pentru asta iti multumesc, sunt pe un drum pe care bajbai de-a dreptul, dar nu imi omori entuziasmul si nici simtirea! Cat despre succinta incadrare pe care mi-ai facut-o, ma faci sa zambesc, te intalnesti des cu acei critici din Buhusi?Si cand povestiti voi mai mult, inainte sau dupa cele doua beri ? | |
| = Raoul Ravos | Mihaela Plesa [04.Aug.03 01:56] |
| Raoul Ravos, Bine ai citit! Eu ma bucur daca se mai gaseste un cititor interesat de proza, iar daca lectura a reusit sa reinvie un timp, sunt cu atat mai bucuroasa! | |
| = mai sus...adica inainte | remus radu [21.Sep.03 16:47] |
| nu beau bere. nu-i cunosc pe acei critici, doar am auzit de metoda. nu-ti omor simtirea. pastreaz-o, dar ambitioneaza-te. | |
| = o învingătoare... | Tudor Negoescu [28.Jan.04 10:21] |
| Emoție, trăire, multă poezie în proza ta (autobiografică?). Oricum, ești o învingătoare... | |
| = Tudor N?? | Mihaela Plesa [28.Jan.04 21:34] |
| Uite comentariul tau m-a determinat sa imi recitesc textul, dupa atatea luni de la intamplarea lui. Si ai dreptate, e plin de poezie, iar asta poate fi un defect atunci cand scrii proza. Si iarasi ai dreptate, e plin de emotie si traire, poate pentru ca intr-un anume procent este autobiografica. As vrea sa stiu insa ce te face sa crezi ca sunt o invingatoare. | |
| = un mare cîștig | Tudor Negoescu [29.Jan.04 08:31] |
| Cu fiecare experiență trăită ,,pe cont propriu", pierdem și cîștigăm ceva, în același timp. Faptul că ai convertit această experiență în literatură, că ai reușit să te detașezi cumva, e un semn benefic, un mare cîștig... ia-o ca o părere din afara fenomenului. | |
| = precizare | Michel Martin [05.Feb.04 14:10] |
| Nu, poezia in proza nu s-ar putea constitui drept "defect". | |
| = Nostalgic... | Daniel Stuparu [24.Feb.04 00:32] |
| "Textul tău e greu de dus, ca o esență grea din care nu poți să guști decât o picătură"??? Această dimensiune "grea" a textului de mai sus îmi scapă cu desăvârșire. Agreez stilul tău, dar aserțiunea citată MIE UNUIA mi se pare exagerată. Înțeleg că percepția lucrurilor e diferită între... și... - poate că tocmai despre asta e vorba - de aceea revin și zic, nu împărtășesc punctul de vedere exprimat anterior. Mi-a displăcut la culme dialogul complet scăpat de sub control de la mijlocul textului, acel șir aberant de replici fără nici o noimă. În rest, savurez - atât cât mai îmi este cu putință - textele tale ca pe amintirea unei lumi în care nu mă voi întoarce probabil niciodată. | |
| = Michel | Mihaela Plesa [24.Feb.04 19:34] |
| Michel, Nu stiu exact, cred ca pana la urma se pot admite ambele poezia/ proza si proza/ poezie, depinde de tendintele modei si de maiestria cu care le manevrezi. Pana la urma ziceam ca aici poezia m-a luat un pic pe dinainte. | |
| = Daniel S. | Mihaela Plesa [24.Feb.04 19:44] |
| Daniel, Probabil dialogul acela poate fi simplificat, cred ca urmeaza, dar m-am amuzat " sir aberant de replici fara nici o noima"( icon hlizit), fumoasa si neasteptata caracterizare cu care se intampla sa fiu de acord la momentul acesta distantator t. Ultimele afirmatii din comentariul tau insa nu isi au sensul decat intr-un context intim, pe care numai tu il stii. Noroc ca toate aceste lumi coexista, imi spun. | |
| = reply | Daniel Stuparu [28.Feb.04 11:41] |
| Așa e, aceste lumi coexistă. | |