| + Este | Ioana Andreea Stefanescu [11.Jun.03 16:47] |
| Cum spunea si Arghezi, "as vrea sa-L pipai si sa urlu: Este!". Si el era asa, mai teluric. Foarte frumos, Nexus. | |
| + semne | ama ada anghel [11.Jun.03 17:20] |
| focul largeste numai caile-jgheaburi si le atine /Apa ramine mindra De majoritatea ei Dintru mine/ povestea suie cararea suie hruba galbuie peste hodina pe sub lumina hei luna lina capastru lin brau alcalin ceara si vin limba de sfant straluminand clopot velur sfesnic obscur innodamant miez de pamant. | |
| + ESTE! | Motoc Lavinia [11.Jun.03 17:52] |
| Mai intai te-ai ratacit pe pamant l-ai impuns cu fruntea apoi intr- o teapa de cuvant ai urlat vestea ca esti ca sunt pamantul asteapta si e bland sa se intoarca in tine sa se hraneasca din noi noi din cuvant crucea asteapta o rastignire ( nu-ti uita costumul Armani) fericirea si banii ia-le cu tine | |
| = * | Michel Martin [11.Jun.03 20:02] |
| Briliant. Mai ales ultima strofa. | |
| + In epicentru... | Silvia CALOIANU [11.Jun.03 22:05] |
| Ca si in alte texte de ale tale, sesizez forta magnifica a cuvantului! Imi place cum jonglezi uneori semantica lui: de la incercarea de a-i pastra autonomia, la surpriza sintagmei in care se contamineaza, recirpoc, idei si culori. Pamantul...noaptea...diva...eu...viata... sange...taiko...Sirtaki Bouzoukia... meritai mai mult...Armani... Daca ratacirea e o cautare, cred ca te-ai gasit...in epicentru... | |
| + cuvint urmand cuvint | Neisa Conta [11.Jun.03 22:32] |
| Hmmm... ma intreb: daca ratacirile tale telurice sunt in halul asta de frumoase, cum or fi celelalte?! Poema asta a ta imi da o senzatie tare filmica (nu c-ar fi neobisnuit la poemele tale), ceva in zona Decalogului... Asta e, cine stie... cam cunoaste! | |
| = Sant foarte gelos pe nenorocirile lui Radu | dumitru cioaca-genuneanu [11.Jun.03 23:51] |
| nu ma vreau pe-al lui talent de gelos, da-n recidiva cad vazand ca permanent el e siluit de... diva. | |
| = Cititorilor si comentatorilor | Radu Tudor Ciornei [13.Jun.03 23:34] |
| Am incercat ceva nou. Nu stiu daca e nou in poezie (in sine ) pentru nu imi inchipui ca mai poate exista nou intr-o poezie care incetul cu incetul a inghitit ca un sarpe boa cam tot ce se defineste prin cuvintul viata (imi permit sa includ si moartea tot in capitolul acesta ). Ma bucura feedback-ul pozitiv , asa cum ma bucura de obicei orice apreciere(cu +sau-) la adresa scrisului meu. Am incercat sa unesc poeziile prin titluri fara sa fortez , lasindu-le totusi un spatiu de respiro. Am ezitat la a introduce rima, despre reusita acestei combinatii as fi vrut sa aud mai multe pareri. Oricum e ceva cu care (cred) nu prea se poate exagera. Pentru mine sursa poeziei este foarte aproape de muzica, aceasta aducindu-ma in starea de gratie in care devii actorul ce joaca la capat de condei. De aceea ati vazut Sirtaki sau Taiko (tobe japoneze pt cei care nu stiu) Celor ce cunosc aceste ritmuri le sugerez sa le recompuna mental cind citesc bucatile respective. Urmeaza citeva petreceri in Buddha Bar unde veti fiti invitatii mei. dar asta e alta poveste...va multumesc , ma inclin iar celor care au comentat le dedic urmatoarea mea poezie. care deocamdata e doar un Castel in Spania . Oricum titlul de proprietate conteaza , nu ? | |