| = interesant | Emil Tudorache [17.May.03 13:04] |
| Mi s-au parut interesante urmatoarele doua pasaje > "Mă privești de parcă aș fi sculptură pe ape și amprentă pe umbră. " si "Ești străin, nu știi încă nimic.... Cum să-ți explic de ce plânge cuvântul mort în mine și dincolo de clepsidre? Cum să-ți spun că, deși am sorbit ploaia amară înainte s-atingă cenușa, tot ce vreau e să adorm pe clapele pianului și să înec pleoapa sub febra căderii.... în noi...." insa restul pasajelor au doar o tenta romantica si cel putin mie nu-mi spun nimic. | |
| = LUIZA | Adriana Bochis [18.May.03 21:45] |
| O poezie foarte feminina, incarcata de emotii, unele contradictorii. O posibila revolta impotriva lipsei de comunicare in cadrul unui cuplu erodat de rutina. Prima strofa, foarte puternica, descrie o lume a superficialului, a privirilor absente care nu pot sau nu vor sa treaca dincolo de aparente: "Ma privesti / de parca as fi / sculptura pe ape si amprenta pe umbra". Ultimul vers, replica exasperata a celei care accepta, totusi, compromisul situatiei: "Esti strain, nu stii inca nimic". Remarcabile sintagmele "sculptura pe ape" si "amprenta pe umbra". Compromisul e sugestiv exprimat in strofa a doua: "am ingenunchiat / in fata izvorului celest / care mi te-a ratacit pe aleile inselatoare / ale oglinzilor", insotit de negarea realitatii "ti-am ascuns umbra rece a ochiului / sub zapada marii". Final aproape dramatic. In ciuda nemultumirilor reprimate, autoarea gaseste curajul (?) de a trece peste indiferenta si lipsa comunicarii, punand in cuvinte nevoia ei de romantism si pasiune "tot ce vreau e sa adorm pe clapele pianului / si sa inec pleoapa sub febra caderii... / in noi...". Lirism accentuat prin interogatiile "cum sa-ti explic...?", "cum sa-ti spun...?". Prezenta adverbului "inca" din versul-motiv "esti strain, nu stii inca nimic" salveaza tonul pesimist al poeziei, aducand o adiere de speranta. Numai bine! Bianka, Vegado si Hazel | |
| = Răspuns târziu.... | ALINA CUSEN [08.Jun.03 15:20] |
| Dragă Adriana, încep prin a-mi cere scuze că nu am răspuns până acum comentariului tău și prin a-ți spune că am fost mai mult decât plăcut impresionată atunci când l-am citit. Și asta nu datorită faptului că ai scris așa frumos despre el ci pentru că am rămas surprinsă de felul în care l-ai interpretat. Sincer, cred că, din toate poeziile pe care le-am scris, asta e prima pe care reușește cineva s-o înțeleagă până la ultima nuanță.... Nici eu n-aș fi reușit să exprim mai bine cât suflet e în cele câteva rânduri.... P.S. Mulțumesc încă o dată; treceam printr-o perioadă grea și nu mai scrisesem de mult.... M-ai încurajat! | |