| = sa nu-l zgandaram la scule, cu idei de alte... bule! | dumitru cioaca-genuneanu [14.May.03 23:04] |
| bulele lui lapis plac ca-s de apa minerala, dar sa stiti ca dam de drac de scrie-o bula... papala. | |
| = banalitati | Geta Adam [14.May.03 23:08] |
| - avem ganduri, suntem supusi la presiuni din exterior sau interior, traim deci intr-o bula a carei elasticitate depinde in mare masura de noi insine. - da, ar trebui sa ne cautam in banalitate, banalul inseamna de multe ori adevar sau de ce nu, original. si fiecare il percepem in felul nostru. - a spune 'te iubesc' este poate, banal, modul cum o spunem insa, poate fi o banalitate fara cusur. te felicit pentru ideea ta si te rog nu lua in seama prea mult cuvintele mele de mai sus, sunt doar simple...banalitati. | |
| = banalul "te iubesc" | Trușcă Elena Cristina [14.May.03 23:33] |
| Banalul si mult uzitatul "te iubesc" poate fi si o mare minciuna. Poate de-aia e considerat banal...El iese din banal atunci cand e sincer si cand e spus intr-o imprejurare cu totul favorabila, potrivita. | |
| = cand banalul se revarsa apar bulele (dominique) | Anca Veronica Anghel [14.May.03 23:38] |
| Interesant textul postat de tine. Interesante punctele tale de vedere care se contrazic cateodata. Sa o iau metodic: #1. De ce bula ? Mh buna intrebare. Cand bulele "vin și ele din banalitate" atunci lucrurile devin contradictorii, chiar periculoase as spune.Caci o bula cand deriva din banal, se bombeaza, se articuleaza rotund, si din "neînsemnată" ( "neinteresantă" precum zici tu) tensionare in final se sparge. Cum se sparge ? Teribil de sonor. Adica se sparge foarte "bombastic" lovind din plin pragul de sus,din nebagare de seama ( sau nebagare in seama....). Devine un simbol a cum "nu trebuie sa fie". Adica nu al nonconformismului, ci al banalului care prin nonconformism s-ar fi dorit cu tot pretul un simbol. #2. "Să facem mai întâi distincția între banalitate și banalități." Aici ai perfecta dreptate. Corect ! Este o diferenta " fundamentala" intre aceste doua notiuni : una este la singular si alta la plural. Cam greu mi-a picat fisa, trebuie sa recunosc. Cat despre locul comun in poezie. Mh, depinde de cine citeste. Unii sunt greu de convins. Sunt saturati de banal/banalitate/banalitati ca sa mai poata alege ce si cum. Pacat. #3, "Banalitatea e o simplă descriere". La acest punct da-mi voie sa te contrazic. Banalitatea este un fapt, o perceptie daca vrei dar nu o descriere. Cat despre gratitudine as spune ca este o recunoastere. Si in nici un caz un "procedeu poetic " ("gratuitatea ca procedeu poetic poate să devină obositoare, prin repetabilitate", spui tu). De ce ? Pentru ca recunoasterea nu este un preocedeu poetic, este unul de acceptare din partea celui care citeste. Iar cititorul prin repetitie citeste, si iar citeste poezie. 4# Ma tem ca la acest punct o sa iasa scantei. Adica cum vine aia : "de cele mai multe ori noi nu STIM să recunoaștem această magie". Adica ce este de stiut ca sa poti recunoaste magia obisnuitului ? Nu este nimic de stiut, este doar o problema de abilitate de a percepe o anumita adresare poetica. Este o problema de sensibilitate. Nu este vorba de stiinta de "a sti" ci de a putea percepe. Dar obisnuitul pentru a putea fi perceput, trebuie sa fie surpins prin cuvinte( prin Haiku daca vrei). Si nu oricine este capabil de aceasta "dibacie"poetica ( pentru ca tot vorbeai de "procedeu poetic"). Iar cand banalul iasa la suprafata in scris, nici gratitudine nu-l mai poate salva. Depinde de cel ce scrie, cu alte cuvinte. Atentie la scris ! #5. "A spune “Te iubesc!” este banal, sau obișnuit? " La acest punct este simplu de comentat. Am inteles tot si mai nimic. A spune "te iubesc" este de nici un fel si de ambele daca vrei.O intrebare inutila as spune. Dar...daca spunand "te iubesc", te referi la sentiment atunci cu atat mai mult nu este de nici un fel ( nici banal si nici obisuit). Este cu totul si cu totul altceva "mult mai inalt si si mult mai aproape" ( dupa cum spunea Poetul) Chestie de procedeu poetic, nu de perceptie. Sugestie: Punctul #5 ar trebui sa il revizuiesti, daca vrei. Concluzie: Cand banalul se revasa apar bulele. Anca ( Dominique) | |
| = Intrebare pentru crissty80 | Lapis Lazuli [14.May.03 23:38] |
| Dar atunci cand el face parte dintr-o poezie? | |
| = Bula A: un panseu, o pansea. | Adrian Firica [14.May.03 23:58] |
| Seducătoare panseuri. Tulburătoare. Liniștite. Adânci. Vorba bulei: un panseu, o pansea, așa e banalitatea! De câte ori îmi aduc aminte că mâine iar o să răsară soarele, că e banal faptul, mă gândesc să-mi înjur iubita. Soarele … ei de iubită. De câte ori vine la mine sună la ușă, sau bate. În general. După care iar ne iubim. Dumnezeii lor de iubiri! În general m-am lecuit să mai dau definiții așa cum scrie la carte, cu gen proxim și diferență specifică. Definițiile lălâi au devenit specialitatea mea, pentru că sunt poetice. Prin urmare impresionează Dumnezeii, “dumnezeii” lor de iubiri, nu de iubite. De-aia sunt ateu. Mai ateu decât Hegel, pentru care o religie, merita puțină atenție, doar dacă își conducea discursul după principii logice valide. | |
| = /> Dominique | Lapis Lazuli [15.May.03 00:04] |
| Ma voi referi la comentariile tale: 1. "Cand bulele "vin și ele din banalitate" atunci lucrurile devin contradictorii". Care e contradictia? "cand o bula deriva din banal [...] se sparge". Ma bucur sa o spun, cuvintele (caci imprumut un termen, pentru a denumi un gand) sunt suficient de elastice ca sa nu-mi fac griji. 2. Am o veste proasta: nu ti-a cazut fisa. Insa ai dreptate: "depinde de cine citeste. Unii sunt greu de convins." 3. Banalitatea se traduce IN textul poetic printr-o descriere. "Banalitatea este un fapt": asta da. Gratitudine si gratuitate nu sunt in nici un caz sinonime. Reciteste textul. 4. "Nu este vorba de stiinta de "a sti" ci de a putea percepe". Aceasta posibilitate, sau stiinta de a putea percepe (nu e foarte clar) pentru tine e un fel de al saselea simt, un dat fundamental? E opinia ta, fireste. Dar ma tem ca gresesti. Exista sensibilitati care se educa. Receptarea poeziei, printre altele. 5. "daca spunand "te iubesc", te referi la sentiment" - aici da, chiar "ti-a cazut fisa". :) Concluzia mea e aceea ca ai citit cu totul superficial textul meu. Care, intre noi fie vorba, era o invitatie la dialog. Nu la raspunsuri in doi peri... Pe curand! PS: Arata-mi te rog unde se contrazic punctele mele de vedere. | |
| = nu m-ai convins | Anca Veronica Anghel [15.May.03 00:17] |
| Am citit,am inteles si am raspuns printre randuri. Tu poti sa intelegi ce doresti. Parca tu erai acela care era greu de convins. Doar tu obisnuiesti sa comentezi textele cu " nu m-ai convins". Cred ca ar fi o munca inutila sa-ti raspund cu atat mai mult sa te conving. Cu simpatie, Anca ( Dominique) | |
| = /> Dominique | Lapis Lazuli [15.May.03 01:27] |
| :) Vad ca nici pana acum nu am fost inteles: "Nu m-ai convins"-ul meu se refera la impresia "la cald" pe care mi-o lasa un text LITERAR. Nu e cazul textului de fata. In al doilea rand, eu am fost intotdeauna pregatit sa dau si argumente/detalii referitoare la parerile mele. Sa nu confundam placerea de a citi cu logica exprimarii unui gand. Si nici sinceritatea cu ironia. | |
| = simplificare inutila | Dan Mitrut [15.May.03 02:55] |
| nu stiu de ce atatea asperitati. textul lui Gabi e clar si asta pentru ca de multe ori gratitudinea a salvat banalul si in istorie si chiar pe site. magia obisnuitului se cheama Maya. si e o adevarata magie. Dominique, se pare ca de data asta simplifici lucrurile, adica dintr-un motiv anume esti prea radicala. Gabi, astepta Bula 2, pentru ca e destul acid carbonic. | |
| = ganduri... | Paiu Constantin [15.May.03 03:17] |
| a spune "te iubesc" este... prea mult. iubirea este plus infinit, noi nu iubim cu adevarat, noi tindem catre iubire. dumnezeu este iubire, nu noi... | |
| = nu banalității | Florin Hălălău [15.May.03 12:49] |
| #5# "te iubesc" nu trebuie să devină niciodată banal. și nici spus din obișnuință. este un moment magic pe care îl împărtășești celuilalt ca pe o bucurie fără de margini... | |
| = zi de post | Kiraly Sandor [15.May.03 17:14] |
| UN text care incita. Prima parte e poetica. Placut. Restul se scalda intr-o dulce banalitate. Cred ca asta era si intentia. In felul in care unii intreaba ce e poezia? Ce e poetul? Si vor definitii poetice. In loc sa raspunda: o creatie literara, care poate fi definita prin faptul ca se bazeaza pe un ritm diferit de cel al vorbirii de zi cu zi. Cam asa ceva. Si poetul e cel care o scrie. Banalitatea se defineste in opozitie cu neobisnuitul. Atat. Punct. Si cum stim ca de la neobisnuit la bombastic nu e nici macar jumate de pas, e clar ca mergem pe o coarda extrem de subtire. Clasicii recomandau calea de mijloc. Altii au facut pipi pe ea. Asta e. Eu zic, dragi scriitori, sa nu ne mai cramponam de astfel de probleme si sa le lasam pe mana criticilor, care, se stie prea bien, au aceasta menire de a fi cocalari. Cat despre sensibilitate. Se educa si nu se educa. Eu cred ca in cea mai mare parte trebe sa o ai de acasa. Sa simti ceea ce este poetic - termen cam vag e adevarat - este un dat. Ca dupa ce tu il traduci in cuvinte, poate fi receptat si de cel educat, asta e altceva. Dar sa stii ca numai un poet adevarat poate vedea simboluri in bule. Eu cam cred ca ai plagiat de undeva. Ca restul textului e cam pedestru. Sau poate, e ironie cum ziceam mai sus, daca nu ma insel. Poate ca mai aveam si altele de zis, dar si le-am uitat, si mi-e lene sa scriu si sa-mi aduc aminte. BA mi-e mila si de cenzorul care va trebui sa citeasca toata acesta polologhie. Scuze pe aceasta cale. Si bre, oameni buni. Gratuitatea e gratuitate, adica lipsa de pret, aica un lucru facut doar ca sa fie facut etc. Si gratitudine este un sentiment de recunostinta. Nu mai confundati, bre. Si inca bre nea Lapisule. E sa continuu si e ma gandesc la nu gandesc nu stiu ce... Verbul a gandi e reflexiv. Rareori e folosit fara pronumele reflexiv. Si in acele cazuri nu e tranzitiv. Ba chiar nu poate accepta nici un fel de complement de obiect, pentru ca se refera la actiunea in sine. Accepta doar complemente care descriu felul in care e actiunea. La noi se numesc circumstantiale. Desi sunt mai curand niste atribute. | |