| + Poem de 5 stele | Vlad Ioan Mirescu [14.Feb.04 17:04] |
| Dumnezeule, cat idilism, ce lume minunata, imponderabila, ce placere deosebita sa iesi duminica la sosea si sa strige copiii: uite pe nenea si pe tanti mana-n mana, cine a mai vazut doua zeppeline tinandu-se de mana si pe nea liviu zburand pe velociped... Anton a scris o balada pentru vremuri mai bune, sau ceea ce in fapt sunt vremurile lui Anton. Prevad vreo 5 stele pentru textul asta, nu fac pariu cu nimeni dar incep eu. Bogdan Geana | |
| + "penduland intre doua spaime/ intre doua soapte/mai usori insa... | motzoaca [24.Apr.03 18:48] |
| Nu face pariu, Bogdan, ca ai dreptate! Eu inca il mai savuram, de la colturi spre miez, ajunsesem la anul 3000 si vedeam un alt fel de copii ai strazii, dar cu acelasi ras. Pe urma m-am uitat si in oglinda ovala: "eram tot noi"... | |
| + Abia a început teleportarea, dar ne trece! | adrian_nairda [24.Apr.03 19:01] |
| Prin urmare v-a mers contorul - acela din poemul precedent - cu viteză mare, aveți cam 140 și ceva de ani, suntem la sfârșitul acestui secol, iar România este, în sfârșit, Marea Provincie. Sunteți mândru, oarecum stingher, acuzați o stare de singurătate socială moștenită de pe la începuturile mileniului trei, dar v-ați prins în sfârșit coada - coada de român. Hopa, nu e verde! Păi nu așa ne-a fost vorba! Derulați vă rog și puneți de la început, cam prin zona aceea unde câte ceva îmi mai este familiar. Terminați cu prostiile astea, unde s-a mai pomenit o teleportare națională? Așa, acum dă-mi mâna, mâna ta de poet și să o luăm la pas cu reconstrucția națională. Ușurel. Poate mai pipăim și ceva neființă. Fără tristețe nu se poate. Nu se poate și pace. Dar trece. | |
| = scuze | omirtaranu [24.Apr.03 19:29] |
| Eu nu prea citesc poeziile lui Anton. De ce? Scrie foarte bine. O sa ziceti. Pai, da. De-aia nu intru. Stiu ca oricand vad un text de domnia sa, pot sa fiu sigur ca e de-ala cu stele. Meritate. Nu de complezenta. NU e deloc palpitant sa-ti placa o poezie. Si cum am eu timpul limitat - chiar asa sa fie? - nu intru decat la poeme de autori pe care nu i-am mai citit. Recunosc spasit ca si la prieteni. Si cand intru pe la nenea Anton parca se intorc oniristii peste mine si imi cer socoteala. Scuze ca sunt cum sunt. | |
| = De azi inainte...!!! | SIRENA [24.Apr.03 20:23] |
| De azi inainte te inscriu printre poetii mei preferati! Remarc: "eram transparenti[...]eram tot noi[...]mai usori insa"... Si nu doar pentru ca a a prevazut BogdanGeana, dar...imi face si mie placere sa subscriu cu o steluta! | |
| = De azi inainte...!!! | SIRENA [24.Apr.03 20:25] |
| De azi inainte te inscriu printre poetii mei preferati! Remarc: "eram transparenti[...]eram tot noi[...]mai usori insa"... Si nu doar pentru ca a a prevazut BogdanGeana, dar...imi face si mie placere sa subscriu cu o steluta! | |
| + face nazuri netul ...dar insist! | SIRENA [24.Apr.03 20:53] |
| Insist sa ajunga si steluta mea! | |
| + mai usori | Dania [24.Apr.03 22:18] |
| Iata si a cincea steluta... Pentru visul ala agatat cu un tipat de umeri care face ca totul sa fie transparent...penduland intre 2 spaime... | |
| = fulg in palma | mihaiplesa [25.Apr.03 01:36] |
| Treceti la catastif sase stelute, sa fie una si de la mine ca o meritati!Are aceasta poezie un aer al ei de inocenta, de fulg in palma. | |
| = Sarbatori fericite! | Anton [25.Apr.03 14:20] |
| Sunt onorat de vizite si aprecieri. Va doresc Sarbatori fericite si multa fericire! | |
| = anton | Nicolae [25.Apr.03 18:15] |
| In «r»omânia viitorului vidanjele protestează ziua pe străzi, copiii străzii au dispărut, dar noi, nu, i-am reinventat în desenele de pe asfalt, nu puteam fără ei, lumea e fericită, nimeni nu strâmbă din nas. Oare, curățenia să fie problema cea mai arzătoare? Citesc poezii extraordinare pe site, îmi dau o stare fantastică de plăcere, ca și aceasta. Dar nu se prea oferă soluții de viață, nici măcar nu se pun întrebări! Parcă toți se complac în resemnare, și-și trăiesc ca vrăjiți propria dragoste, ceea ce e sublim! Numai că eu, cititorul, trebuie să iau din poezie ceva, cu mine, acasă, ceva ce nu-mi zdruncină speranța. Poetul nu trebuie să prefere ’’transparența’’, să nu stea la capătul celălalt al culoarului, pregătit parcă s-o ia la fugă, oricit de poetic ar fi. Dacă copacul este tăiat din greșeală, vlăstarul tânăr să-și înfoaie aripile, ca cobrele, să sperie vântul, generația tânără să fie puternică, pentru că este singura care mai poate face ceva. Maestre, sunt o belea, să mai vin cu pupicii? | |
| = Nicolae | Anton [25.Apr.03 21:40] |
| Imi aduc aminte cum (scolar fiind) imi imaginam in compuneri sau desene lumea anului 2000. Zgirie nori si farfurii zburatoare, multi pomi si niste parinti fericiti multi, multi parinti... toti parintii. Copiii erau la fel, fericiti... A venit si s-a dus anul 2000...Poate data viitoare. Era si un cintec: "Noi in anul 2000...tra la la..." Poate ca ai dreptate, e mai simplu sa stai pe bordura si sa observi decit sa te implici. Eu m-am implicat poate prea mult, mi-am facut iluzii prea mari, deh... alta generatie de visatori. Mai treci daca-ti face placere. | |
| = re | Nicolae [26.Apr.03 01:26] |
| Ah, și cât n-am vrut să supăr…! Personal, mă reconsider nivelul zero. Rog să-mi ridice cineva mărirea! Sunt și dispus să mă retrag. Uitați cum stă treaba: gresiți total. In Romania. un singur om schimbă o țară. Exista atâtea grupuri care așteaptă doar un semn și, ca oile o iau la goană într-o direcție sau alta, își dau apartenența de formă,( onorific!) și nu se dau la o parte, țin aproape. Spuneam cu câteva intervenții în urmă că fiecare trebuie să-și facă datoria în pătrățica lui Si am fost făcut bule de sticlă, și s-a acordat o steluță în contra mea. Pătrățica poeziei înseamnă o responsabilitate, înseamnă obligativitatea de a te arăta așa cum trebuie să fii, nu așa cum ești! Nu e de mirare că se refuză tot mai des această lume. Va deveni curând un curent de masă. Vor trebui probabil intervenții extraterestre să ne cucerească și să ne organizeze, să ne pună pe fiecare la locul lui, că noi suntem obositi, am rezolvat-o, nu se poate! Antoane, Antoane, ești apreciat ca un maestru, spunea cineva că ai dat direcția in poezie, ce exemplu dai? Te-nvârți în cerc, stai plictisit pe o bornă de kilometraj și te simți ușurat! Halal! | |
| = ..... | Nicolae [26.Apr.03 18:25] |
| Am cerut parola să pot veni aici. România peste 1000 de ani poate arăta în orice fel. Fiecare și-o imaginează cum vrea, conform experienței și convingerilor sale. Și ce dacă pot apărea copii ai străzii desenați nevinovat pe asfalt, sau vidanje besmetice, în toiul zilei, pe străzi!? Aceasta este viziunea unui om și, dacă tu nu ești de acord cu ea, nu trebuie s-o critici. Nimeni nu are dreptul să judece Adevărul altcuiva atâta vreme cât nu știe ce la determinat pe respectivul să-l ridice la rang de Adevăr! Ca să faci «bine» TREBUIE SA-L FACI TU, prin exemplul propriu. A pretinde altcuiva exercitarea sau efectuarea acelui «bine» nu ajută cu nimic, evoluția către care tindem cu toții riscă să se disperseze. Ai grijă in continuare la tot ceea ce faci TU, așa cum știu c-ai făcut și până acum. Este fantastic că unii oameni tot mai întrezăresc pe undeva o Românie! Denisa, fiica lui Nicolae | |
| = Nicolae, Denisa | Anton [26.Apr.03 19:42] |
| Nicolae - Poate ai dreptate, eu iti respect punctul de vedere, de suparat nu m-am suparat (nu as avea motiv). Eu consider ca in poezie, ca si in pictura chineza de exemplu, spatiile goale sint la fel de importante ca si cele pline, ceea ce poti citi printre rinduri este la fel de important prin urmare. Daca mesajul meu a fost receptat in mod diferit de cititori asta nu poate decit sa ma bucure. Iar nivelul pe care il ai e dat pe merit (am convingerea). Consider comentariile tale pertinente si obiective intr-un cuvint esti folositor comunitatii poezie.ro Denisa, fiica lui Nicolae - comentariul tau mi-a facut placere, si cred ca ai inteles. Sint onorat de vizita se pare ca a iesit un text daca nu bun, cel putin interesant... | |
| = remix | Nicolae [01.May.03 09:49] |
| REMIX Se facea ca eram transparenti fara motiv Si nu puteam zari cafeneaua din colt Si nici coltul de vis agatat cu un tipat de umeri. Pe bulevarde zburdau o mie de masinute albastre cu numar de provincie trase de sfori Sunt ale noastre, sunt ale noastre -strigau parintii din desenele pe asfalt. Asa arata Romania in anul 3000 Unii continuau drumul in cerc si toti ii incurajau sa mai faca un pas- Erau aripa prea tinara a unui copac taiat din greseala… Noi ne trageam sufletul pe o borna de kilometraj Nu era capat de drum, Mai aveam de mestecat citeva lacrimi Citeva fire de timp. Pe urma de priveam in oglinzi ovale Eram tot noi- Pendulam intre doua spaime, Intre doua soapte Mai usori insa… | |
| = Nicolae | Anton [03.May.03 18:39] |
| Nicolae - e o idee, insa undeva se pierde mesajul... | |