| = revelatia stapanirii de sine | SIRENA [19.Apr.03 18:10] |
| Tacerile, cuvintele nespuse constituie dantelele (iluzia ?), ce ne bucura ochiul obosit al ratiunii, drogul pe care ni-l administram,constienti inca de pericolul ce ne paste, invocand scuze de genul "fiindca aveam chef, pur si simplu ". Frumoasa descoperire poetica, cea cu "politica vorbelor"... | |
| = cuvintele | crissty80 [19.Apr.03 18:35] |
| Cuvintele...o arma cu care tai sau spanzuri, o masca ce acopera adevaratele sentimente la 180 de grade...indulcesc amarul sau, dimpotriva, casca si mai mult prapastii. Unii, majoritatea, banuiesc eu, simt nevoia sa se imbete cu cuvinte frumoase (sau spuse frumos). Asa isi imagineaza ei ca totul este in regula si constata apoi, dupa un timp, ce mare deziluzie...Si-asa se judeca ei insisi destul, ce nevoie mai au si de judecata celorlati?... | |
| = ... | asdf [19.Apr.03 19:54] |
| prudenta sau intelepciune, spuse balanta, pe un talger pistolul, pe celalat glontul... vad ca nici un spectator nu doarme... | |
| = nu si nu si nu si nu! | SILVA [19.Apr.03 23:44] |
| Sireno draga, daca as fi lasat cuvinte nespuse, as fi decupat intreaga foaie, iar in loc de vestminte dantelate mi-ar fi ramas doar...pielea goala!Nu stiam nici ca , daca zic "asa am eu chef", inseamna ca ma scuz, iar nu ca afirm...dar, daca zici tu...:) Cristinutule scump, nu ma indemna pe cai pacatoase! Cum doamne iarta-ma sa ma apuc acum sa ma imbat cu vorbe, cand pentru asta exista licori atat de minunate?! Sa ma frustrez eu cu buna stiinta de ele, nuuu, nici prin gand nu-mi trece! Nu vorbele sunt mult mai bune pentru impletit...saluri. | |
| = Daca peste 100 ani... | SIRENA [20.Apr.03 01:31] |
| Poezia ta nu este una declarativa...Contempland-o, am ajustat gandirea ei poetica gandirii mele, felului meu de a-mi stapani sau declansa starile emotive etc. Traind cateva clipe in atmosfera poeziei tale, am fost eu insami acolo si, doar atat! De aceea ma mira, cand autorul se simte vizat personal...cand e vorba de poezia sa. Ce se face daca peste, sa zicem, 100 ani, cineva iti interpreteaza altfel poezia? La fel cum am putea gresi in cazul unor poeti ca Stanescu...am gresit si in cazul tau! :) | |
| = Cuvantul care face legea | Vlad Ioan Mirescu [14.Feb.04 17:04] |
| Cand e vorba de poezia ta, baga bine in cap sa nu te simti vizata. Asadar, am eu niste pete pe unii (sa zic numele acum sau ti le zic cand vine si Stefanut?) si te rog frumos sa scrii cateva poeme la comanda si sa nu te simti vizata cand ma iau de ei: Un poem pentru Matei Un poem pentru Dinamo la baraj. Un poem despre cacalusi. Domne, ce mai, ai vana, dar Fanut e mai bun. Si mai blond. Si Cristina e langa mine, si tin sa declar ca "nu m-am reprofilat". Mi-e doar drag. Bogdan, un admirator de pe divan | |
| = tot eu | crissty80 [20.Apr.03 01:37] |
| Scumpa mea, eu am divagat...Nu are nici-o legatura cu tine...cred ca eram doar un pic trista din cauza unuia care a vrut sa glumeasca prost cu mine. | |
| = Portret criticat | adrian_nairda [20.Apr.03 05:32] |
| ... că tot nu mai sunt autoportretele la modă, iacătă un portret: te aprob: suflă vântul, uneori, prea tare, însă numai un “sindrom” al clarviziunii poate să miște piesa promisă de puzzle, pe post de frunză pusă pe trupul botezatului, astfel încât “totul să fie dezvăluit”. numai taxiurile nu opresc la fluturarea ta de mână fiind bătute de vântul incoerent, numai prietenii fac pasiuni pentru Metrou când ți-e lumea mai dragă, tu urci într-un tramvai – primul tramvai din viața ta – fără prgătirea elementară: și cu ramă de argint încadrată, și cu prejudecăți, și cu prudență, și cu dantele îmbrăcată, și cu chef pur și simplu, și cu atâta politică pe cap, suptă de politicienii acadelelor. te aprob, cu un amendament: culcă-te, altfel te trezești că îți doarme iubirea și n-ai amintiri în care să ghicești! am să mă angajez cu ora, cu ziua, pe la toate secțiile de Poliție prin fața cărora treci, să fluier după tine ca polițiștii, să întețim vântul în așa hal, încât să smulgă dantelele de pe tine, să rămână din tine numai partea scrisă. până la urmă tot ajungi pe mâna criticii, însă e să plăcut să tragi cu unghia pe dinții unui piaptăn, citind indecizia, ori perplexitatea din textele lor: partea scrisă e din Borges, partea descrisă e din Marquez, partea cu semnul spadei e cu Erendira, iar impostorul din Merv este Arcadio Buendias. | |
| = DepuzzlireaLunopresimtita | GAP [22.Apr.03 16:33] |
| Stravezie era tacerea aceea sprijinita intre doua ramuri - multiplicate desigur de mugurii de pe ele si de insusi gestul Lui de ane fi facut cu doi ochi - vazute si presimtite si nu spuse sau sprijinite...Scurt si cu aplecare spre coapse - desi nu parea asa era - si mai ales cu imposibila raspundere a inchiderii ochilor pentru simtit sau a deschiderii lor pentru tamaiat in ganduri. Nu se poate desena cu degetul pe ape decat daca se tace exemplar si se da drumul la tamplar pe bidineaua lui...Las' ca punem tapet pe urma si oricum ochii nu se pot cantari acum pentru atunci...ai trupul cu stele in dungi... se da ingerul intinzand mana a aripa pentru un intuneric de pepita... | |