| = crissty80 :> | Amalia [15.Apr.03 14:35] |
| Poezia este calda-calda, asa cum este si sanul-pat pe care i l-ai pregatit. A doua oara am citit-o soptit, nu cumva sa ii trezesc spiritul obosit, fiindca am impresia ca el -sufletul- deja s-a asezat pe "sanul" tau tremurator, plapand, cald si moale. Are ochii intredeschisi si iti asculta cantecul, iar in curand va adormi, visandu-te. Am insa o observatie de facut: imi pare ca ultimul vers al poeziei rupe un pic ritmul, cred ca adverbul "candva" e prea dur pentru atmosfera deja creata. | |
| = mersi de sugestie | crissty80 [15.Apr.03 15:08] |
| Da, tot ce e posibil...Am renuntat la acel candva...suna altfel acum.. | |
| = 6 corzi de chitara solo | lapislazuli [15.Apr.03 15:25] |
| Frumoasa poezia. De-ar fi sa ridic un deget acuzator, l-as ridica doar spre "inspirul nevralgic", ce parca rupe cumva armonia versurilor. In rest, numai de bine. Pe curand! | |
| = PluvialoAlunecareaDeAlbmolatec | GAP [15.Apr.03 15:53] |
| Desirata se dezbracase ploaia aceea sa ne rupa oarecum cerurile...cadeau frunzele din copaci si tu stateai zgribulita in bratele mele si eu ma miram cat de tanar sunt...de la o vreme incepuse sa-mi placa desi pe partea aceea a muntelui nu mai fusesem niciodata...funduletul tau oscilandul il vedeam printre siroaiele de apa si noroaiele imi cautau genunchii alunecaciosi...speram sa ajungem inainte de apusul soarelui...tu zambeai asa ca-n seara aia in care ai lasat halatul sa cada de pe tine - daca ai sti cate ai deschis atunci - si soarele se ridicase de antiploaia ce nu inceta...doamne cum ma gandesc mai la tine...izvoarele acelea de la radacina de stejar sunt cele mai reci si mai bune...sunt straini cei care iti sprinina azi bratul sa nu cumva sa iti amintesti...nu cred ca am sa ma pot inhama la atatea amintiri in seara asta...poate maine, facem focul in camin, punem de-un pahar de ceai negru si strapezit de lamaie si am sa-ti citesc despre Cortes...Ai sa vezi cum si-a ars corabiile pentru ca sa nu se mai poata intoarce...poate o sa vin cand cu siguranta ma astepti...acum insa ma spal pe picioarele astea pline de noroi si rad de apa rece pe malul cald...face foame de lup si dor de casa alergand...pe la noapte, in padurea, de soapte.... Se da ingerul nopticios ploios pentru acesta foarte-frumos | |