| = * luceafar inserarii | Alma [21.Mar.03 23:09] |
| Imaginile poemului tau imi dau senzatia de cerc sau mai degraba de spirala pe care pasim in liniste si putin cu teama spre necunoscutul inevitabil... se aude doar 'nepasarea copacilor / tropotind a inserare'. Vad in 'Continuu' acel ceva de dincolo de intelesurile profane, acel ceva ascuns, esoteric, venit 'de niciunde', pentru ca va fi fost dintotdeauna aici. Superb. | |
| = Cititi Chris | magul [21.Mar.03 23:15] |
| sunt surprins, mai mult decat placut. curge asa natural gandul inimii tale aici ma farmeca o multime de imagini. o sa scot in evidenta cateva: "Peste nepăsarea copacilor Tropotind a înserare", imagine si sunet in acelasi timp. sa fii tu oare unul dintre cei care aud cantecul naturii si il daruiesc celorlalti? "Râul curgea răsucit Între cele două vârste ale pietrei" a surprinde miscarea in cuvant e lucru mare. uite, deja ai surprins apa, cea mai tainica manifestare a naturii, asta e cu aevarat deosebit. "Un colț de zăpadă neîncepută Împerecheat cu trupul bătrân al punții" multi ar trebui sa ia exemplu de la aceste doua versuri. eu ma sesizez primul si ma emotionez asemeni unui copil, caci puterea ta de sugestie e mare. nu stiu la care vers sa ma mai opresc. in aceasta geruita si senina seara de incantare si asta datorita acestei minunate poezii, eu, un mag de neunde, te incoronez cu o stea din Gemenii constelati. sa fie Castor, sa fie Polux? eu o sa strig in seara asta pe aici: Cititi Chris | |
| + ziua este totusi lunga | motzoaca [22.Mar.03 03:00] |
| Imi pare scrisa pe un drum de munte, catre seara. Ai reusit sa redai bine si frumos fiecare detaliu, pana la o contopire, nu rotunda ci curgatoare, de fir lung, subtire, dar neezitant. "Si umbrele cerului inaintau Peste nepasarea copacilor Tropotind a inserare". | |
| = Felicitari iar ! | Ena Cocor [02.Oct.05 19:06] |
| Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate. De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus. Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi, aceasta fiind doar o optiune proprie mie: "Si umbrele cerului înaintau peste nepăsarea copacilor tropotind a înserare, râul curgea răsucit între cele două vârste ale pietrei: stânca de o parte, nisipul de cealaltă, un colț de zăpadă neîncepută împerecheat cu trupul bătrân al punții oprea trecerea desculță a gândurilor, doar cărarea pierdută în spatele nostru șerpuia înainte mințindu-ne că ziua e încă mai lungă. Priveam zborul încrucișat al păsărilor tăind aripa uriașă și moale a vântului care nu venea, atunci, de niciunde, fără să ne întrebăm de ce trăiam împreună același vis ascunși în globul aceleiași secunde, legați de cuvintele repetate ale ultimului vers schimbat când ziua aluneca-n alt anotimp și umbrele cerului înaintau peste nepăsarea copacilor tropotind a înserare.." Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos. Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu! Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare! | |