| + apele rosii | amaradaminda [06.Mar.03 18:34] |
| pe sufletul meu poezia asta, e o atmosfera care mi-e minunat-familiara. | |
| = invazie | motzoaca [06.Mar.03 18:40] |
| Oriana imi place: ceva schimbat( in exprimare), ceva la fel( simtire), sugar blues, nopti fara luna, ape rosii freatice, da! | |
| = Poezia | Dominique [06.Mar.03 19:26] |
| Lia, "no man's land" este o regiune anatomica undeva in palma, pe care chirurgii o cunosc foarte bine ( ptr leziune de flexor tendon palmaris)..awww uite ca m-a luat gura pe dinainte, ca nu asta voiam sa spun.Dar asa mi s-a intamplat cand am citit poezia ta.Vroiam sa spun ca imi place ce ai scris, dar are prea multi termeni medicali. M-am agatat cu gandul de "no man's land", apoi m-am gandit de ce stern, si de ce pana la axila ( ca de buna seama o fi fost axila stanga pentruca vorbeai de cord), si apoi m-ai lasat sa respir un pic poezia...ca la sfarsit sa ma naucesti cu atrii, si fibrilatii (si inca ma mai gandeam la hemoragii; si chiar incepusem sa confabulez in gand un fel de CPR). Apoi m-am suparat si am luat-o de la inceput.Am omis o parte din termenii medicali, si asa am descoperit Poezia. Eu nu iti spun ce sa faci, doar te rog te gandesti la chestia asta. Lia te rog,lasa-ma sa vad Poezia ! :))) ( si nu ma mai pot opri....Nu-i asa ca fibilatiile alea salbatice erau ventriculare ? Alea sunt f.salbatice. Oare care o fi algoritmul ....shut up gura...) | |
| = esplicatiune | Oriana [06.Mar.03 19:46] |
| Eu am copilarit langa granita, aproape de Turnu Severin. Nu pot sa uit fasiile de pamant arat, no man's land, si pichetele de graniceri de langa lanurile de porumb. Domi, nu stiam de chestia aia din palma, merci. Imagineaza-ti o gheara care descrie o frontiera curba inchisa, incercuind sanul stang de la stern spre axila si inapoi. Sub muntele ala suav e inima. Lasa ca trebuie sa stie lumea sau sa invete ce e sternul sau o axila - acolo se epileaza damele. Stii ce? Scoatem atriul drept din imagine, dixit! In rest, multa discutie despre razboi zilele astea... eu am deja unul in mine. Si cum razboiul tehnologic modern are nevoie de nopti fara luna, voila finalul... | |
| = Puls flamand | lapislazuli [06.Mar.03 19:54] |
| Interesante imaginile sugerate. Pe mine insa unele dintre gesturile tale poetice nu m-au convins. (Sa precizez: "isi restaureaza pulsul flamand" si "matase transparenta creste hemoragic pe tunuri solitare".) Asa cum simt eu poeziile tale, am impresia ca iti lipseste un pic mai multa ironie. Dar poate ma insel. Mai vorbim... | |
| = merci | Dominique [06.Mar.03 20:02] |
| He he he...stiu Oriana. Da ce sa fac, m-am impiedecat de termenii medicali.Asa sunt eu, impiedecabila.Mai ales cand citesc poezie.Nu ma uit la picioare :(. Dar eu am inteles poezia, cu munte cu tot...( Sti si de la Timisoara se vedea ceva pina la granita...ah dar iar m-am trezit vorbind).Stai linistita ca am inteles.:)))) | |
| = ..din est | Chris [01.Apr.03 07:06] |
| vezi pe mine ma intristeaza lucrurile triste..nu pot sa ma gandesc la poezie si nu la tristetea din ea ... ultima strofa e de fapt poezia... celelalte sunt o introducere ..poate prea lunga... pt ca de fapt nu "durerea" e subiectul poeziei, imi pare mie, ci acea "mina pe apele rosii" chiar daca totul se roteste in jurul inimii tale pazite pe dinauntru doar, inteleg ca iubirea lipseste, sustii ca cineva din afara ar comanda asta...generalii, razboiul.... eu ... cred ca nu e un razboi, in fiecare din noi uneori insa aluneca o mina ratacita! ... cam asa ar fi sunat un comentariu pe poezie.ro acum 2 ani... acum insa... vorbim de tehnica cand spunem "si toate noptile sunt fara Luna"... cautam sufletul prin cartile de anatomie si... comentariile au devenit niste exerciti de mentinere a pacii... | |