| = Cerul privirilor | Dominique [06.Mar.03 02:24] |
| "Pe cerul privirilor tale" este deosebit frumos. Ca si cum cerul privilor ar reflecta in ecouri cuvintele. Cerul poate fi intunecat sau nu...Si "ziua aceea in care ai fugit speriata de un strop ratacit pe obraz" m-a terminat... Si asa am cazut eu in butoiul cu melancolie citind poezia ta...:) Minunat,minunat... | |
| + Chris | Oriana [06.Mar.03 07:00] |
| Văd că ai revenit printre noi cu versuri frumoase. Remarc aceeași atmosferă de neîntâmplare a iubirii pierdute împerecheat: furtuna n-a venit niciodată să șteargă nisipul cu pașii iubirilor pierdute-mpreună Și totuși "nimic din ce e veșnic nu e omenesc". | |
| = re | Chris [07.Mar.03 05:11] |
| nimic din ce e vesnic nu e omenesc...( si tu crezi asta?) era o cugetare pe o pe o tema religioasa, dar ai dreptate! si iubirea este o religie... si eu sunt salvat : nu mai sunt un necredincios, sunt un martor al iubirii... nu am revenit... m-am pierdut din nou :) | |
| = chris | albastru27 [03.Apr.03 02:20] |
| Cum "iubirilor pierdute-mpreuna"? Pe cerul privirilor tale ... Vreau sa spun ca mi-a placut mult inceputul poeziei. Chiar acum am privit un cer instelat, asa de frumos! Aici la mine. | |