| = postasul | Silisteanu [26.Feb.03 20:25] |
| Uneori poemul se plimba cu semnele prin livada ucisa a copilariei...Pe urma vine postasul si aduce scrisori cu poeme nescrise. Lumea se uita lafostul poet asa ca la postasul acesta...cu aripa frinta,.am zis...din sufletdebine | |
| = Ridicarea ingerilor | GAP [26.Feb.03 21:10] |
| Desigur cand au adus primele pietre inca aveau o gramatica subtire scrisa desigur(fara virgule) direct pe ele. Si au inceput a pune una peste alta: o piatra, un inger, iar o piatra, iar un inger, iar...La un moment dat insa Dumnezeu a zis: sa se faca ingerii pietre si sufletele lor sa se ingramaticeasca! Stateau disperati ca, vezi tu,(cu multe virgule), stiau de unde sa ia pietrele. stiau de unde sa ia gramatica aceea unica de pe ele. insa nu stia nimeni de unde se iau ingerii. Ei n-a-u(ce zici?) fost imprastiati ei s-au despartit ca pietenii si au fugit fiecare dupa pietrele si dupa gramaticile lor. limbi (cu l mic desigur si cu conotatia aia a lui paralela de mahala bucuresteana). la Turnul Babel Dumnezeu insa a ales cativa dintre cei fara "de pricina"(a fi subtil nu poti cere cuiva numai pentru ca a invatat pe de rost niste reguli) si le-a dat ingeri si le-a zis: "mergeti si in numele meu"...dar de-aiceaea stii tu si singura nu? Concluzie: vreau sa mi se ia suta asta de puncte! | |
| = si monstrii scriu poezii | magul [26.Feb.03 21:20] |
| din nefericire evul acesta de fier poate darama sanctuarul unui vis megalitic. ei, dar asta-i alta durere... revin la text si observ printre randuri cuvinte nemultumite, care striga, cuvinte care critica o stare de spirit: "Turnul Babel plăsmuit din cuvinte îl locuiește acum mizantrop și paralitic fostul poet, popoarele lui nesfinte" silabele neputincioase in canicula iadului: "silabele îndurau a iadului caniculă," e frapanta descarnarea si lipsa de viata a slovelor dezgropate relicve, o sugerare anatomica: "orbite lipsite de glande lacrimogene/ nici de milă nu puteau să-și plângă,/fără mușchi, nervi și tendoane" da, si monstri scriu poezii...sau poate doar versifica... | |
| = nedumerire | mae [26.Feb.03 23:01] |
| oriana, spune-mi tu ,ma insel sau am ami citi poezia asta undeva, pe site? | |
| = mae | Oriana [26.Feb.03 23:56] |
| Nu te inseli, am un pseudonim alternativ. Am postat-o saptamana trecuta si... n-am primit decat un comentariu, si acela din mila, pentru ca am avut o discutie cu un senior in chat. | |
| = patratzele | Ghiocel [27.Feb.03 07:05] |
| Ai vazut ce inseamna sa nu te citeasca cenzorii si alti oameni din popor ? (vreau sa zic ca zici ca sub alt nume nu te-a comentat nimeni). Asa facea si Voda Cuza, umbla imbracat incognito in taran, si pe care-l prindea cu ocaua mica... Si daca n-ai fi zis ca ai mai pus-o si inainte de discutia noastra de pe chat, te-as fi somat sa ma pui la bibliografie: "semne diacritice pe clavicula" (la mine ultima litera e un patratel, banuiesc un a, ma insel ?). Culmea e ca la i din i cusma e perfecta. Am adunat atatea patratele de o sa public o carte de geometrie. Si-asa cu poezia... Ii recomandam lui Demostene pietricele si, dupa un antrenament la sange (sau nici sange nu mai are ?), sa miste nitelus si din aripa dreapta. Ca inteleg ca scheletul s-a pastrat intact. Altfel, citim cu placere, luam notite si strangem pietricele... | |
| = mumii | Hermann [28.Feb.03 04:05] |
| Stil greoi, intortochiat, abundenta voita de termeni apartinind mai degraba unui metalimbaj de specialitate decit unui limbaj poetic. Aceste poezii ale tale par sa imprumute spatiul in care se desfasoara de la diverse emisiuni de popularizare a stiintei de pe Discovery si National Geographic Channel. | |
| + geometrii | Andia [05.Mar.03 00:29] |
| Draga Liana, Am facut un tur al utimelor tale poezii si m-am oprit asupra celei pe care eu am considerat-o ermetica. Am aceeasi convingere ca scrii o poezie erudita. Eu am nevoie de dictionar...tibii, tigve...Pentru cine nu stie, cultura se mai face si asa, neintelegand. In sensul asta, versurile sunt inedite si nu cred sa se mai incumete cineva la un asa stil. E unic. Cred ca necesita multa, multa rabdare. A fost o moda a "claritatii", a transparentei, deschiderii poeziei, la un moment dat, printre opzecisti. Pe urma iar s-au incifrat sensurile. Tu treci de la o extrema la alta, am vazut versuri de o simplitate extraordinara, ca in „Initierea licornei “- Visez un zbor ce n-aparține-acestei lumi - care bineinteles ca ma frapeaza pentru ca puncteaza intr-un fel, lamuresc toata zbaterea asta din interiorul neologismului pe care il preferi de multe ori cuvantului uzual. Nu e o poezie usoara, e mai greu sa-i prinzi gustul. Ce are, in mod sigur, e originalitatea. „Geometrii singulare” pare a fi cel mai bun titlu; inteleg geometria ca pe un zbor al mintii, e mai mult ca sigur partea din noi care aspira la cunoasterea rationala fara sa-si reprime posibilitatea visului, fractura din aripa... | |