| = Sa stiti ca mie imi place :) | Dominique [25.Feb.03 02:53] |
| Oriana, poezia ta curge liber, "nostalgic in sonate". "Aurore boreale", " galaxii spirale" si "clapele pianului in surdina" .... Mhhhh imi vine sa inchid ochii si sa ma las si eu "siderata de-asa tristeti solare". Dar cel mai mult mi-a placut, desi suna foarte pesimist,"vor sangera tot mai putine / degete solitare de lumina". Oriana de unde atatea "tristeti solare" in tine ? | |
| = lumea ca lume | Silisteanu [25.Feb.03 04:24] |
| E așa ca și cînd prin livada ucisă copilăria șchioapătă. Ca și cînd locuim într-o ușă fără de casă....se deschide....și atunci...lumea abia atunci lumea ascultă simfonii sublime. Zidul de șoapte pe care am fost țintuit începe să urle. Și noaptea sparge întunericul în șoapte și...Mama...nu mai știe nimic despre mine.Nădușește zidul nădușește zidul....vrăjitoarele sîngelui meu leacuri noi pregătesc. | |
| = Sticlos de os | GAP [25.Feb.03 12:17] |
| Cioran vs. Tutea. Na, ca citez: "Si uneori la focul mic Din casa lor sarmana Iisus induiosat un pic Coboara din icoana" Cine vede universul fara ingeri se ascunde in fapt de consistenta mai mult apofatica a drumului..."Unde fugi omule? De Dumnezeu? Vezi ca tu catre El fugi sa i te dezvalui!" - Max Picard, Fuga de Dumnezeu. F. Chopin - Nocturne no.7, in Do diez min, opus 27_1-Larghetto. | |
| = nelamuriri | fewery [25.Feb.03 12:18] |
| Poezia mi se pare franta.Prima stofa destul de reusita ca rima si ritm, a doua strofa este de-a dreptul puerila prin faptul ca rima este clar fortata, masuri care cum se gasesc pentru ca in a treia strofa sa repari un pic si sa salvezi aceasta poezie de la un esec.Am mai multe intrebari de pus: iubitului tau asa ii declari sentimentele(asta referitor la o alta poezie de-a ta care m-a impresionat teribil, adica nu am inteles deloc ce vrei sa spui tu pe acolo:)"In bratele acestui barbat")?De ce folosesti culori?Pentru a iesi in evidenta?(Verdele asta este chiar nereusit astfel ca dificultatea cititorul tau de a-ti urmari discursul poetic este potentata de un verde stins care face dificila lecturarea).O ultima intrebare: volumul "Geometrii singulare"este in curs aparitie de cel putin 8 luni...pe cand sa apara?...aaaa..si sa nu uit...de unde atata singulara...multe substantive la tine sunt singulare:geometrii, armonii... | |
| = fewery | Oriana [26.Feb.03 04:33] |
| Mulțumesc pentru sinceritate. Prea multe singularități - hmm, greu de conceput, ai dreptate. Am schimbat culoarea - era un albastru deschis. Volumul, eh, editorul așteaptă eu adun maculatură... uneori o arunc pe fereastră și culeg ce aduce vântul înapoi în casă. O să se întâmple, e pe vine... | |
| = o nova gratis | Hermann [26.Feb.03 06:31] |
| O mica observatie: nu te poti reflecta intr-o nova. Daca ziceai in pamint, in cer, sau chiar in luna, mai mergea, dar intr-o nova! E flagrant! Nova emite lumina, e ca si cum ai zice ca te reflecti in filamentul unui bec sau intr-o bomba nucleara care explodeaza. Nu folosesti notiunea nici cu sens de metafora... mi se pare c-o folosesti cam gratuit, numai pentru rezonanta cosmica. N-am inteles timpul la care se refera poezia, sau evenimentul care declanseaza starea de fapt: cind "se vor auzi simfonii..."? Sau de ce? Se vor auzi asa, deodata, gratuit? Observ revenirea in opera ta a ideii de culpabilitate a tot ceea ce este frumos, luminos, de natura inalta. "exista vinovatie in iubire?" intrebai odata. Acuma, simfoniile sint "culpabile" de "armonie si eres". De unde intortochierea asta in modul tau de a te exprima artistic? Ai ceva sa reprosezi lumii? Daca da, n-ar fi rau sa incerci s-o faci mai putin transparent, pentru ca procedeul asta e destul de fumat. Iar in privinta mesajului poeziei, el nu ajunge la mine, ori pentru ca sint eu opac, ori pentru ca nu exista. P.S. Recitind poezia a patra oara, mi-a picat fisa ca evenimentul declansator este moartea. Cam macabru, sa muriti amindoi deodata, poate intr-un accident sau poate de prea multa vinovatie :) Restul criticii ramine. | |
| = doar cel ce canta | magul [26.Feb.03 21:41] |
| in poezie ne putem reflecta intr-o nova. ne putem reflecta in orice. depinde cat de mare e deschiderea. de aceea e si poezie si nu articol de ziar sau discurs stiintific. si-am incercat si eu sa vad vreo strofa vinovata, dar daca nu e, eu nu o pot inventa. e melodios, nu zgandara la ureche si apoi e imagine de licarire globulara din aurore, peisaj ce numai poezia il poate reda in cuvinte. e un mesaj al vremelniciei noastre la nivel macrocosmic: "Noi, vom fi întâmplări solare/ din ce în ce mai ireale" imi place mult ca poezia Orianei se poate canta, dar asta poate simti doar cel ce canta. | |
| = Hermann? | Oriana [27.Feb.03 00:04] |
| Ai dreptate in privinta reflectarii in nove. Culpabilitatea e a degetelor nu a simfoniilor. Cum adica sa reprosez ceva lumii "mai putin transparent"? Nu te contrazici cu afirmatia ca "am un stil intortocheat"? Nope, ai recitit degeaba, nu e vorba de moartea nicicui. Eu iti multumesc pentru partea de critica constructiva, mi-am insusit-o si am facut modificari. Dar te intreb cu amaraciune, de ce aceasta reactie pe care as eticheta-o voit potrivnica? Daca nu te deranjam in chat ai fi fost tot asa de sincer? | |
| = da | Hermann [28.Feb.03 03:46] |
| Da. Si nu m-ai deranjat in chat. | |