| = multumesc! | Vamesu [10.Jan.03 00:10] |
| textul tau creste pe masura ce il citesti, bataile inimii sint din ce in ce mai rapide, la sfirsit esti cu sufletul la gura, ca dupa o experienta fascinanta... multumesc! | |
| = vamesu | motzoaca [10.Jan.03 01:15] |
| multumesc pentru apreciere, nu ma asteptam sa placa, desi am scris-o cu mare entuziasm ... | |
| = motzoaca...:)) | Veverita [10.Jan.03 02:00] |
| Avem parte de surprize, motzoaca ce esti!!!:))Mie tot mi-a placut...chiaro.. | |
| = cu mînuțe | Anton [10.Dec.18 14:27] |
| Titlul mă trimite la o poezioară din timpurile cînd eram pionier: "Dă-mi tăticule și mie O lopată și-o mistrie Să mă duc pe șantier Să mă fac brigadier Cu mînuțele-astea două Să clădesc o țară nouă Țară nouă-nfloritoare Pentru clasa muncitoare" Și mai e rima tristă-batistă cam obosită. De fapt textul e bun, eu am glumit puțin, sper că ții la glumă... sau nu? Începînd cu strofa a doua poezia devine chiar interesantă "Prin nervuri îți ating zidurile Galbenușul din tine aprinde luminile" sau "...două frunze verzi încleștate Pe un copac de lumină." Strofa a treia este însă cheia și face toți banii mai ales ultimele două versuri "Așa se explică,după moarte, Oamenii mai ușori cu câteva grame." În concluzie merită o steluță. | |
| = Anton:cateva grame | motzoaca [10.Jan.03 20:20] |
| uite ca tin la gluma, nu m-am sifonat deloc,poate intr-un moment de inspiratie as putea sa modific partea aceea,mie imi aminteste de un cantecel din taberele cu pioneri la care si eu am activat.multumesc pentru comentariu( am nevoie, ca si ceilalti probabil) si steluta. | |
| = o banuiala... | inorog [10.Jan.03 21:41] |
| am o banuiala ca in cazul tau gramele acelea ar fi mai multe si ca o parte din ele se consuma zilnic pe aici,prin preajma ,pentru bucuria noatra... am retinut si ce spune Anton si are un sambure de dreptate dar pentru idee eu zic ca meriti un gand cald ... | |
| = o altfel de lumina | magister [12.Jan.03 21:50] |
| Morala e complet inutila, e o duioasa ironie, probabil, dar nu o receptez. In rest, sunt aproape senzatii tactile: a te trezi intr-o sala de spectacol goala inseamna sa percepi o infrigurare, cele doua frunze inclestate pe un copac de lumina comunica, o racoroasa senzatie de intimitate cu sine, iar ^Galbenusul din tine aprinde luminile^ este, cert, o senzatie de caldura, si ma mir de curajul unei metafore culinare, e ceva la care un barbat nu s-ar fi putut gindi, e formulare f. reusita. Pare un joc de lumini, lumina de vara sub un frunzis batut de vint, lumina perceputa tactil, cu ochii inchisi. | |
| = magister | motzoaca [13.Jan.03 23:02] |
| Apreciez timpul acordat poeziilor mele. Am castigat un cititor si un critic ?Ambii sunt bineveniti.Sa inteleg ca desi morala a fost inutila, ti-a placut? | |
| = ironie calda | magister [15.Jan.03 18:46] |
| Acum, putin flatat cum sunt, de faptul ca ma numesti si poet, si critic, citesc altfel, cu alti ochi, morala poeziei, si mi se pare o ironie calda, ca si raspunsul tau. | |
| = magister | motzoaca [15.Jan.03 21:44] |
| draga magister ,cu tot respectul pentru filozofie si nu numai , iti spun:esti binevenit ca poet si critic. | |