| = toamna in sufletul meu | ioanid [09.Nov.02 03:30] |
| Jane imi placu poezia, imi placu mesajul, imi placu fondul, da mai e de lucrat pe la forma. Uite de pilda in strofa a doua: Cind trenuri lungi vor trece prin garile pustii Caci nimeni nu mai pleaca si nimeni nu mai vine Iar asteptate mame in plinset de copii Care-au promis ca vin-au ramas straine e suparatoare si da un aspect saracacios (mai ales ca limba romana e atat de bogata in sinonime)repetarea vine, vin. Ce zici de: Cind trenuri lungi vor trece prin garile pustii Din care nimeni nu mai pleaca si nimeni nu mai vine Iar asteptate mame in plinset de copii Care-au promis c-ajung si le-au ramas straine Parca suna mai curgator. Si-ar mai fi de zis cate ceva pe ici pe colea. Dar numai la cerere. PS: si tot de dragul ritmului si metricii (of, nu pot sa m-abtin) ultima strofa mi-ar suna cam asa: Cind toate aceste umbre si pete de pe lume Pentru o clipa poate va vor veni in minte... Atunci veti intelege ce toamna fara nume M-a prins incet din urma...mi-a luat-o inainte...! Dupa cum vezi n-am zis decat de forma, pentru ca altfel poezia mi se pare foarte buna (cel putin concluzia din ultima strofa e cu totul neasteptata si foarte plastica in imagini de toamna). | |
| = Ioanid | Jean [10.Nov.02 01:36] |
| Apreciez observatiile tale,Ioanid-de fapt meditasem si eu asupra acelorasi puncte-sper ca modificarea pe care am facut-o la strofa a doua sa corespunda mai bine intregului-deci atit formei cit si fondului.In ceea ce priveste ritmul ultimei strofe de care pomenesti(ultimul vers)-punctele de suspensie au rolul de a pastra ritmul(prin pauza pe care o impun). Cum ti se pare acum...? Cu bine,Jean | |