| = bunici | aievea [05.Nov.03 06:50] |
| 'ti-am gresit prea mult, bunico/sufletul imi este greu,/dar tu m-ai iertat, stiu bine, fiindca tu ma ierti mereu'. si da, aproape s-a sfarsit! mi-e dor si de palaria lui!:) | |
| = despre bunici | degeaba [08.Oct.02 15:42] |
| trecand peste evidentul regret al pierderii bunicilor, nu pot sa nu ma remarc cat de ancorata in codurile culturale romanesti este poezia ta. uneori avem impresia ca adevarurile noastre sunt universale, insa sunt atat de circumscrise de timp si spatiu incat isi pierd pretentiile de absolutizare. mai pe sleau, pentru un vestic - nu am pretentii la astfel de categorisire - bunicii sunt aia pe care ii vede de craciun in comunitatile de batrani si care mai ies din cand in cand prin vizite turistice sa isi cheltuiasca averea. societatea noastra fiind mai traditionala pastreaza o structura verticala a familiei - bunici, parinti, nepoti laolalta. nu uita ca exista si bunicicubunici, parinticuparinti, copiicucopii. fabulez. | |
| = ai dreptate, degeaba | adria [08.Oct.02 20:03] |
| Sigur ca ai dreptate mie in suta, dar cred ca am avut parte de o copilarie frumoasa, tocmai din acest motiv. Fireste, daca as traduce-o, nu cred ca ar intelege un american mare lucru, nu-i asa? A venit candva o prietena din Germania si-mi spunea ca e fericita pt. ca ca copilarit in Romania atat de frumos , ca in Germania copiii au altfel de copilarie m-am uitat ciudat la ea. Nu prea intelegeam ce vrea sa spuna. Acum inteleg si ma bucur ca pustiul meu a avut parte de o copilarie frumoasa in Romania, e prea mic si marcat de emigrare sa-si dea seama de asta, dar cu timpul va realiza. Aici bunicii se plimba prin lume la pensie, nici vorba sa aiba grija de nepotei:o). Pe chinezi si pe indieni ii mai vad cu nepoteii inca. | |