| + Lente volute | costel [29.Sep.02 20:38] |
| Am ajuns pe carari intortocheate la aceasta poezie si iata ca nu-mi pare rau. As spune ca dimpotriva. Eu vad poezia asta ca pe o statuie, cioplita in cuvinte, daltuita. Dupa lectura am fost un cititor multumit. Cine cauta gaseste!! | |
| = Ma las | Lebragia [29.Sep.02 20:46] |
| Sa fiu sincera, sint de o ora pe poezie.ro, dar poezia ta imi scapase. M-a atras..steluta. Si nu-mi pare rau, imi place mult cum spui "ma las micsorata, peste masura crescuta/ma las pulsinda, ma las cernuta....", ce tot vorbesc? Mi-a placut mult. La mai multe!! | |
| = Costel, Lebragia | Fly [30.Sep.02 15:24] |
| Spre surpriza mea, la o buna bucata de vreme de la postare, cind -teoretic, cel putin - sansele de a mai trece cineva pe aici tindeau spre zero, ati aparut voi! Asa privind lucrurile, probabilitatea sa va si placa poezia era atit de mica, incit as numi-o deja miracol! Multumesc voua tare! Pentru curiozitate, pentru apreciere, pentru ca existati si- atunci cind ma astept mai putin- veniti cu zimbet in "casa" mea! | |
| + bine ca n-am scapt-o | Nic [30.Sep.02 16:05] |
| Ma las micsorata, peste masura crescuta, Ma las pulsinda, Ma las cernuta, Ma las vazuta intr-un miraj de culori ametite de fuga, de ochi cristalin de nucleu rascolita, de ADN curios mirosita, Ma las tie, Ma las. Tare mult mi-au placut versurile astea! Este poezie de duminica si eu nu intru pe net in week-end. Asta e scuza mea pentru intirziere. :0) | |
| = lumea se inchide in sine ca intr-o lacrima...Solaris | Analfabet [02.Jul.03 15:18] |
| chiar: cine ar putea roua trupului toata in lacrima iar s-o framinte? | |
| = Fly | Licorna [30.Sep.02 17:45] |
| Frumoasa, intensa, melodioasa. Mi se pare fortata imaginea adulmecandului ADN, care parca sparge vraja. Fara ea poezia nu sufera ci se rotunjeste ca bobul de roua. | |