Comentariile membrilor:

 =  immer dabei
Anni- Lorei Mainka
[06.Jun.07 01:44]
simtiri reci, harfe zdrobite....

vezi, nu s-a schimbat nimic iar noi ne facem griji ca valorile mor, clasicii nu mai aud.....

tiextul dvs. este ca o lume ce ne scutura dl. felix n.....si atunci ne e jena sa mai postam orice fel de poiema cu pom, cu iedera si faun.....

iar verbindung-urile ce le vezi, eu necunscind autorul nu le intuiesc, poate data viitoare ce imi arati adresa....
oricum sper ca bucurestiul sa te mai primeasc simbata in granitele sale

sa ai inspiratie si putere, iar cind te mai duci la camile sa ne scrii si noua o vedere

 =  "nevoia de poezie"
Amalia Cretu
[06.Jun.07 09:22]
Excelent articol, m-a dus cu gandul la (un) Eminescu impregnat de filosofia lui A. Schopenhauer si care devine astfel preocupat de caracterul iluzoriu al armoniei lumii, atent la sensurile existentei, convins fiind ca prezentul nu poate oferi solutii fenomenelor de criza, atata timp cat lipsesc "scopuri si idealuri" pe masura celor promovate de generatia pasoptista:
„Voi, pierduți în gînduri sînte, convorbeați cu idealuri; / Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri,/Caci al nostru-i sur si rece-marea noastra-i de inghet.”(Epigonii)
Ai argumentat cea mai caracteristica ipostaza simbolica pentru a II-a perioada a creatiei eminesciene, demonismul estetic:
"Demonul eminescian este departe de a se manifesta brutal; între trãsãturile sale moral-intelectuale se aflã și cele caracteristice geniului" (Felix Nicolau).
Fiecare generatie are epigonismul sau si, (te citez) "pune în discuție autenticitatea ierarhiei valorilor", in mod necesar; ceea ce ameninta astazi "fiintele geniale" este autosuficienta si desincronizarea dintre moral si estetic fapt ce nu poate genera decât o aplatizare a gândului care nu mai are puterea de a fi creator de sens, care îsi pierde asadar virtutea demiurgica. Deosebita, si grafica. Consideratie si apreciere, amalia



 =  cât despre epigonii...
dan mihuț
[06.Jun.07 11:00]
felix, problema e cu cântec. lui eminescu nu-i plăcea sincronia, prefera scindarea diacronică precum orice romantic care se respectă, setos băutor la fântâna evaziunilor de gen. dar, la ce i-a folosit?
totuși, maniera în care înțelege eminescu evaluarea generațiilor precedente rămâne cel puțin ciudată. mi se pare că , programatic, unora le-a convenit canonizarea "epigonilor". eminescu era garantul unei perioade necristalizate a literaturii de limbă română. adică nu mai era plângăciosul de kogălniceanu care mâțâia "scrieți, băieți, numai scrieți". din toți, am rămas cu pann și cu alecsandri. ceilalți... totuși, mumulean, cu hidromelul lui, era tare! aci sunt de acord cu mihăiță.
nu zic mai mult, doar îmi pare destul de interesant spațiul de speculație al acestui demonism estetic.

 =  respectele mele
felix nicolau
[06.Jun.07 18:11]
indatoarat pt efortul pe care l-ati facut de a parcurge un text asa tehnic!

Dane, acolo era vorba de heliade. acum ce sa zic? eminescu s-a opus incercarii maioresciene de a face o antologie si pana la urma a ras tot, demonstrand ca nu am avut litere pana la ei. ceea ce era extrem de fals.in Epigonii Eminescu valorifica o atitudine, mai putin o reusita estetica

 =  flic-flac pe zurgalai
George L. Dumitru
[08.Jun.07 16:01]
Care text tehnic Felix.
E adevarat ca faci niste flic-flac-uri sprintare printre citate, concepte si epoci, dar toata tesatura are efectul de a descurca, nu de a incurca. Pana si Nicu Vacaroiu crede ca totul e limpede ca o saniuta golita de zurgalai. Parerea mea!
O curiozitate. L-ai decorticat profesional pe Eminescu sau e o legatura afectiva.

 =  george
felix nicolau
[08.Jun.07 17:21]
mai profesional decat mi-ar fi placut!

 =  Revolta metafizica
Heghedus Camelia
[11.Jun.07 15:36]
generata de dezbinarea launtrica a poetului, dezbinare ce nu si-a gasit leacul, a fost nelinistea purtata cu sine pana in pragul nebuniei eliberatoare. Gandul lui a batut la portile inchise ale cerului, s-a cufundat in abisurile marii, pentru a concluziona: “Cum esti tu nimeni n-o stie...”
De fapt stiu ca nu am spus nimic, dar am vrut sa las si eu un semn de apreciere. Cred ca este totusi greu sa-l abordezi pe Eminescu din perspective noi. Cu atat mai apasat semnul meu. Sa fie oare un subiect inepuizabil pentru cel inzestrat cu o mare putere de patrundere?

 =  camelia
felix nicolau
[11.Jun.07 20:05]
eminescu poate fi vesnic interpretat cont tinand de noile unghiuri de vedere. merci de semn




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !