= Iubire inatacabila | razvan rachieriu [25.May.07 14:16] |
“Fericirea e haina de sărbătoare a tristeții”, un început perpetuu în care locuiește iubirea inatacabilă și speranța veșnic verde, un început al armoniilor într-un sfârșit “care nu mai începe”. | |
= Ce norocoasă ești: | Nicolae Popa [25.May.07 14:35] |
"pe marginile drumului meu se leagănă scaieți tineri" Poem f.b. "trăiește în mine un sfârșit care nu mai începe." Cotidianul Flux de azi e în re-flux! Felicitări! | |
+ * | florin caragiu [25.May.07 19:20] |
Mi-a plăcut construcția poeziei, felul cum ai stabilit cruciform - din "patru vânturi" - tensiunile stării tectonice, "post-cataclismice". Se pornește de la o "rămășiță" cu relevanță asupra unei condiții-limită a umanului: "Arăt ca o umbră dar sunt ca o fiară/ pe care numai suferința o îmblânzește" mi-a plăcut după aceea cum ai dat impresiei de confuzie nerv prin scaieții tineri, după care rezolvi prin niște versuri superbe: "nu am putut afla/ de ce orizontul se luminează încercuindu-ne". Apoi reiei tema cu alte variațiuni, rotunjind împletirea de stări și mișcări, lumini și umbre, prin "fericirea/ e haina de sărbătoare a tristeții". Realul și neîntâmplatul se conjugă în spectrul sfârșitului trăit anticipativ în însăși neînceperea lui... Felicitări! | |
= Re Steaua lui Florin | Tamara Zub [25.May.07 20:36] |
Multumesc tuturor pentru ecouri si cuvinte lamuritoare! Lui Florin Caragiu îi sunt foarte recunoscătoare pentru Stea! M-a uimit gestul, m-a entuziasmat comentariul în care nuanțele și ideile poemului sunt developate cu grijă. Vă îmbrățișez, vă doresc o vară minunată! | |
= scaieții sunt miraculos de rezistenți... o paradigmă! | Elena Overhamm [25.May.07 23:43] |
Sinceritate dublată sugestiv de o anume stare de incertitudine nevinovată, pregătitoare pentru căutările și răspunsurile ce durează o viață. Mai este timp înainte, Tamara, pentru definirea întru adevăr - purificată pentru începuturi de orice fel. Toată viața e o așteptare, de fapt! Estetică, claritate și discurs poetic energizant! Mulțumesc! | |
= ultimul vers | carmen manuela macelaru [26.May.07 15:45] |
mi-a placut tot poemul dar ultimul vers,traieste in mine un sfarsit care nu mai incepe e de nota 10, constelatie. | |
= junie aprehensiva | Constantin Enianu [31.May.07 11:31] |
Interesanti sunt "scaietii tineri" in aprehendarea ascensiunii spre "confundaarea celor ce se intampla cu cele ce nu se vor intampla", de unde si reflexia: "tinerii pot, dar nu stiu, pe cand batranii stiu, insa nu mai pot". de aceea scaietii batrani, avand carligele uscate se agata de raspandaci spre noi arii germinative intr-un proces reversibil... cu stima, ceni | |