| = Adina, | Nicolae Popa [20.May.07 22:43] |
| Îmi permit să spun că aici se întrevede un foarte incitant început de poveste: "într-o zi te-ai abandonat în trupul și brațele mele atunci ai aflat cu stupoare că eu sunt ea" aureolat de un final pe măsură: "nimeni n-o să te poată scrie vreodată așa" Restu-i viață. | |
| = Nicolae Popa | Adina Ungur [20.May.07 23:21] |
| Mulțumesc mult, Nicolae! Ca întotdeauna, ai perfectă dreptate! Cât mă bucur că mă citești! Este și vice-versa, te asigur! Cu respect! | |
| = să uităm când "eu" nu știe ce e:)! | paul blaj [23.May.07 11:15] |
| ... nu știam că tu ești ea:)! îmi cade bine acum, la oră matinală construcția per ansamblu, tu reușind atât de bine să nu focalizezi mesajul, dimpotrivă l-ai diluat plăcut. și io mai trec,nu din politețe te asigur:)! cu gânduri bune, paul | |
| = Paul | Adina Ungur [23.May.07 22:40] |
| Paul, mă bucur! Eu altfel văd repetițiile respective, poate dintr-un alt unghi, mie dimpotrivă, construcția ce urmează corpului de bază a poeziei, cred că preia matematic, programatic, esența și reduce totul la ea. Insa dacă patru oameni văd într-un fel și doar eu, altfel, tind să procedez ca atare, adică să rămân la forma de bază, deocamdată. Urmând să găsesc o soluție ceva mai expresivă pentru ceea ce voiam să fie această urmare a corpului principal al poeziei. Dar, bine că treci :) Zău, așa! Numai bine! | |