| = exceptie | romy sascher [13.May.07 02:52] |
| nu va ști nimeni nu va simți vidul din ochi e locul în care ne-am adunat scobiți pe dinăuntru tu ai darul de a captura starea de luciditate ca pe un blestem omenesc în care putini pot trai cu ei insisi | |
| = Romy | Ela Victoria Luca [13.May.07 03:26] |
| Nu știu ce cifră ar fi avut comentariul tău, nu caut acum, dar poate ar fi fost tot un joc de șapte, mulțumesc, uneori blestemul nu e blestem, ci binecuvântare. Depinde cum se adună totum în Ochi. Ela | |
| = hmm... | Romulus Campan Maramuresanu [13.May.07 07:44] |
| O plimbare a spiritului la braț cu sufletul obosit de josnicia -sau poate neatenția- mâinilor care-au zdrobit umărul oferit spre sprijin și ajutor. De fapt dramatică disecție existențialistă a unui romantism latent, însă îndeajuns de conștintizat pentru a durea cu fiecare indiferență. Puțină resemnare, demnă însă obosită, pentru care luciditatea rămâne singura răsplată. Interesantă inserare a transcendentului, a lipsă și dojană în același timp. Felicitări pentru absoluta lipsire a oricărui "cadru" care ar limita imponderabilitatea perfectă. E mult mai mult din tine în această "personală" decât de obicei... * stea neoficial de jerpelită, dar sinceră. cititor | |
| = torente | Iacob Anghelovici [13.May.07 07:58] |
| Ai darul de a ne reaminti prin cuvinte simple lucruri pierdute: "atât de puțini pot trăi cu ei înșiși/ atât de puțini pot mirosi a tămâie pe bulevarde/ atunci când bate mistralul". Intru pe pagina ta si ca sa ma consolez pentru adevarurile care ma chinuie cu fiecare ieri: "nu primim nimic dumnezeu ne lasă așa cum suntem/ nu devenim altceva decât suntem deja demult". Te prinde acest dicteu semiautomat, imi aduce in minte imaginea unei stele albe de antimaterie care naste necontenit forme in lumea simetrica si paralela cu a noastra. Cum ar arata un astfel de volum, fara separari intre poezii? Ca un amazon de emotii. | |
| = Romulus, Anghel | Ela Victoria Luca [13.May.07 11:17] |
| Romulus, Fracesca a apărut și într-un fragment din Lhasa. E un personaj cu referință în real, existând, îi transmit gânduri-moștenire, adevăruri de viață-și-poetice, de aceea e plasat textul la personal și este cumva mai "încărcat" cu mine, fiindcă aceste lucruri chiar așa există în mine. Nu e dojană, e doar linia unui "heritage" spiritual. Mulțumesc pentru stea, lumina se păstrează și într-o fărâmă. Anghel, nu știu cum ar arăta un volum așa, voi vedea, deocamdată sunt 2 în lucru, dar în mod cert voi mai scrie (cum am am și scris de altfel din când în când) în acest stil "fluviu"-de-suflet-spirit. Da, redau lucrurilor simplitatea lor, prin reamintire. Prea mulți uităm de noi înșine, de adevărații noi înșine. Ela | |
| = Lhasa... | Romulus Campan Maramuresanu [13.May.07 11:28] |
| Nu mi-am adus aminte de apariția Francescăi în Jurnal, dar am avut un deja-vu, poate din cauza milieu-ului care ești de fapt, tu... once again... | |
| = re-Romulus | Ela Victoria Luca [13.May.07 11:34] |
| Da, era firesc să nu îți amintești, a trecut un an: http://www.agonia.ro/index.php/prose/183045/index.html. Firește că "le milieu" din mosaique este cel ce îl scrie. Mulțam fain Ela | |
| = ela luca | Ramona Ungureanu [13.May.07 12:18] |
| am impresia aici ca cistesc dintr-un zabet mihai mai profund si mai pesimist. :)) "nu primim nimic dumnezeu ne lasă așa cum suntem nu devenim altceva decât suntem deja demult și așa vom rămâne" a avea sanatate, ce manca, ce imbraca, unde pune capul sa dormi, un servici, libertatea de a alege s.a.m.d. este nimic? Ioan 3:16 (Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.) tot nimic este? dar oare ce-am vrea noi mai mult de atat? sau Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? (Matei 16:26) eu te rog sa incerci sa scrii intr-un stil mai...optimist. :) si mai zic ca prea multi uita de Dumnezeu si-si aduc aminte numai si numai de ei si-apoi se mai mira de ce nu merge treaba. sa ma ierti. | |
| = Ramona | Ela Victoria Luca [13.May.07 12:20] |
| No, uite că mi-ai dat câteva secunde de râs sănătos, că eu scriu aici ca și mihai, probabil că data de naștere e de vină, nu știu. Merci pt citatele Biblice, adevărurile simple se uită cel mai ușor, omului îi place teribil să fie "sofisticat", complicat și așa mai departe. Nu am de ce te ierta, așa comentariu vine bine pe realismul meu. Ela | |
| = părere | nica mădălina [13.May.07 13:27] |
| eu am găsit aici acel "nu devenim altceva decât suntem deja demult". și am stat. să văd. drumul înapoi, către punctul (momentul) căderii dintr-o condiție pe care o căutăm. împreună. pentru că acest împreună e parte din condiția menită. și nu în sens fatalist. acest text e un drum golit de repere, după ce au fost înțelese. de aceea reperele doar ascund faptul că umplerea e făcută de cei ce-l parcurg. de aceea lipsa pauzelor în spunere. ca un mister propus ochiului. | |
| = Mădălina | Ela Victoria Luca [13.May.07 18:46] |
| Reperele, ca și spațiile, ca și tempourile, sunt pasagere, translația luminoasă înspre alte dimensiuni ale cunoașterii - orice sens inclus - necesită și trecerea prin gol-umplere, vid-devidare și rememorarea momentelor princeps/originii lucrurilor așa încât misterul propus ochiului să fie revelat indiferent de pauzele din spunere, starea de nerostire având și ea vibrația ei. Ai citit în planuri profund-înalte, îți mulțumesc Ela | |