| = tablou uniform | Fluerașu Petre [23.Apr.07 13:34] |
| Daniela, citesc aici o poezie a cuvintelor, o poezie a inceputurilor... Dimineata privita ca anticamera vietii, ca o poarta spre viitor... imi place ca mentii acelasi ritm de la inceput pana la final... Nu ai puncte forte, pentru ca intregul poem este de calitate, este ca un tablou uniform!!! felicitari sincere petre | |
| = tandru fragil | silviu viorel păcală [23.Apr.07 18:08] |
| natural revitalizat pentru o metafizică a simplității sufletului pereche | |
| = ela | Odãgescu Bogdan [23.Apr.07 18:14] |
| Prima strofa e cu adevarat speciala. Am mai observat si versul: "și nicio mână să mângâie conturul copilului dintre noi". Per ansamblu, o pseudo-cautare, o cautare de dragul meditatiei, deoarece revelatia este absenta. Mi-a placut ideea. | |
| = mi-a plăcut | Ligia Pârvulescu [23.Apr.07 18:24] |
| "impresia de lumină fosforescentă în urma ta", conturul copilului așa cum l-ai descris tu, și mai ales mi-a plăcut "nu mai am moartea ci doar o cutie de cadouri minusculă" așa este viața. Mulțumesc. | |
| = "aerul spart înainte de naștere" | MA Ioan [23.Apr.07 19:02] |
| Am găsit două versuri înrudite: "în urma ta aerul spart înainte de naștere" "și nicio mână să mângâie conturul copilului dintre noi" Primul vers sugerează atât de bine strania senzație ce te curpinde atunci când te gândești că și înaintea nașterii tale a fost ceva. Trecutul în care nu ai fost e ca un "aer spart", oarecum ascuns simțurilor tale, putând fi reconstituit doar din cioburi, și ele lipsite de amprenta imediatului prezent. Același lucru se întâmplă și în dragoste, tot ce există în afara sferei ei este straniu, gol. "și nicio mână să mângâie conturul copilului dintre noi" Până și noi suntem doar niște copii fictivi, chiar și copiii copiilor noștri. Fictivi, dar cu simțuri reale, prin ele suntem, pentru noi și pentru celălalt. Mulțumesc pentru lectură. Noroc bun! MA | |
| = cu inițialele numelui cu tot mi-am cumparat o ciocolata | Mihai Iordan [23.Apr.07 22:37] |
| Ela, Ela, pana si tu aveai texte mai bune.. Aerul ala spart imi distorsioneaza celulele poetice, ce naiba... | |
| = Ela | George Asztalos [23.Apr.07 22:10] |
| eu nu ma impac cu ultima strofa.Nu stiu de ce dar as face din "si nicio mana sa mangaie conturul copilului dintre noi"...ultima strofa.Asa ar iesi mai bine, zic eu, sa nu spun vorba mare.In rest un poem neo-romantic reusit, bun de pus intr-un volum marca E.V.L., deja consacrata.Sarutmina...:) | |
| = greutatea vocalelor | diana sima [24.Apr.07 10:50] |
| Mie mi-a placut indeosebi versul "nu reuseai sa simti decat greutatea vocalelor" pentru ca autoarea aici foloseste cu dibacie un fapt poate de putini stiut, anume ca vocalele erau eliminate. Poemul emana o anume tristete as spune revoltata, cred ca Dana Luca este dintre noi cele care, cum am mai spus-o dar n-am primit raspuns inca "then we took Berlin". Dar poate ca ma insel, oricum, nu conteza, am citit aici un poem structurat pe aceeasi "inteligenta poetica" a mozaicului. Nicio piesa nu lipseste, ai impresia ca totul esta la locul sau, dar pe undeva, lipseste ceva. Imi place aceasta stare poetica, Lara | |
| = bravo | Campanu Anca [24.Apr.07 05:08] |
| "umbra cuvintelor în care îmi descopăr sufletul singurul locus în care îți asculți răsuflarea întreagă"{inca un citat de memorat} excelenta poezia... | |
| = răspunsuri | Ela Victoria Luca [24.Apr.07 14:01] |
| Petre, mulțumesc, sper să fie această poezie ca o poartă solară spre un viitor bun. Nașterea este per se un tablou cu linii forte. Viorel, de ceva ani caut și sper a găsi această metafizică a simplității, indiferent de întâmplare și locus, de om și neom. :) Bogdan, prima strofă este scrisă într-un registru înalt, pentru a deschide apoi pământescul din noi. Da, o pseudo-căutare, fiindcă găsitul este încă este absent, cumva, deși alături. Ligia, sunt unii oameni care lasă în urmna lor această lumină fosforescentă, în urma unei întâlniri de viață. Nici ei nu știu. MA Ioan, mă bucură că ai înțeles sensul acelui "aer spart înainte de naștere" și că s-a desfășurat în tine firul până la infans și dragoste. Da, copii fictivi, la fiecare trecere prin ziua nașterii noastre ne reamintim asta. cumva. MIhai, la fiecare naștere elementele primordiale se "sparg" cumva, lăsând loc noului început. Închipuie-ți fenomenul, poate așa celulele tale poetice vor rezona, cumva. George, este foarte bună percepția ta, am recitit poezia și mi-am dat seama că inversarea strofelor este necesară în logica aceestei compoziții. Da, e mult mai coerent așa. Diana, impresionată că știi ce înseamnă "greutatea vocalelor". Voi răspunde aucm și la celălalt semn al tău, nu am avut vreme până acum. Nu am uitat. Da, aici e o structură mozaicală. Inițial a fost gândit "îm umbră" un alt text, însă în timp ce scriam s-a transformat în această poezie. Anca, amprentele-vers să îți rămână în memorie atâta timp cât memoria însăși se hrănește din poesis. Mulțumesc tuturor Ela | |
| = Citire | Vasile Mihalache [27.Apr.07 18:31] |
| Poem al iubirii nesfârșite cu fluxul emițător al cascadei, alimentat de energiile vitale ale aerului și luminii. Depărtarea în timp este prilej de uitare a substanței lui și permanentizare a formei sale.Stilul poetei a devenit inconfundabil. | |
| = Vasile | Ela Victoria Luca [29.Apr.07 01:57] |
| Mulțumesc, este într-adevăr un poem al nesfârșitului dragostei, luminii din dimineața inițialelor, un poem despre care eu greu pot vorbi. Ela | |
| = și nicio mână să mângâie conturul copilului dintre noi | mircea lacatus [29.Apr.07 03:37] |
| iata un vers pentru care as fi dat un cal lipitzan sä-l fi scris eu inaintea ta... dar tu esti mai rapida cu cativa ani lumina si de aceea uneori te blestem sa mai scri si sa venim cuminti si sa ne pui pe ochi poezia ca pe o tinä vindecatoare :) | |
| = Mircea | Ela Victoria Luca [29.Apr.07 12:43] |
| Mulțumesc, acum găsesc comentariul tău și îmi plec privirea fiindcă eu nu știu ce înseamnă copil decât din percepții interioare, exterioare, mater fiind încă neîmplinit. De aceea cumva doar contururi ale altor copii, ale copiilor din noi, ale copilului dorit. Ela | |