| = mi-e gară și mi-e tren și vreau să fug... | Ruxandra Moholea [10.Apr.07 20:11] |
| Evadare...Căutarea unui spațiu intim- posibil o regăsire a propriului eu- unde timpul și lumea nu mai există, există doar binele din nopțile cu "străluciri de zăpadă", iar stepele, "parfumul cuvântului". Nu știu dacă succesiunea de pronume ei-el-eu este intenționată sau face parte din logica textului, poate încarcă puțin...(doar o părere) M-a atras titlul (lesne de înțeles, egoismul numelui:-)), iar primul vers (stănescian)este o stare de fapt în care poate ne regăsim mulți. Gând bun, Ruxandra | |
| = cand poezia atinge ionosfera | Iacob Anghelovici [10.Apr.07 20:16] |
| Verosimil peisaj pictat in cuvinte boreale, care-ti lasa un gust reconfortant in minte. De data asta simplitatea te prinde bine. Daca pivotul textului este chipul imperturbabil al lui Dersu Uzala, pentru cei care nu au vazut filmul lui Kurosawa va fi greu de resimtit farmecul stepelor spulberate de vanturi stilistice si furtuni cromatice... | |
| = vreau să fug din zgomotul mucegăit al orașului | Jean Pavel [10.Apr.07 20:34] |
| stare tuturor celor ce afla cum e natura omului. Mi-a placut poezia si stare ce mi-o ofera, chiar si cu variatia sentimentelor. | |
| = ruxandra | carmen mihaela visalon [10.Apr.07 22:05] |
| Gandul acesta este gandul unui om obosit care nu-si doreste sa se impace cu sine ci sa se dizolve in Sine. Ei=EU=El, sufletul care leviteaza, arunca o ultima privire in jur. Si pentru ca sufletul nu vede decat cele asemenea lui, ei adica multiplele fiinte care sunt in mine si nasc intamplari cu semenii mei au chipul lui Urzala, batranul care dupa ce a pierdut a avut puterea sa traiasca curat pana la capat. Hai ca te-am plictisit, asa ca te invit sa te intorci in vagoanele primaverii mustind de frumusete, parhumuri si culori. | |
| = re | Ruxandra Moholea [10.Apr.07 22:12] |
| păi de ce să mă plictisești? Un răspuns foarte pertinent pentru un comm în care se întrevede o opinie personală despre un text nu neapărat transparent, dar pe care îl poate personaliza oricine, dacă are răbdarea să-i vadă dedesubturile... Mie mi-a plăcut... | |
| = X2 | carmen mihaela visalon [10.Apr.07 22:13] |
| Iacobe, Iacobe, Intre personajul din film si cel din carte nu stiu de ce il prefer pe cel de-al doilea pentru ca sufletul rus imi este mai aproape decat cel japonez. La japonezi imi plac mai mult poeziile. Cat despre si furtunile cromatice, zau ca ele nu exista aici. Multumesc pentru semn chiar daca el ma pune pa ganduri. Eu nu vreau sa scriu soft, eu vreau sa hemografiez si caligrafia sa poata fi recunoscuta cu usurinta:) Jeane, Da, dintr-un oras mucegait se poate evada doar intr-o particula pura. | |
| = da | Dana Banu [10.Apr.07 22:16] |
| primul vers(și nu doar el) strălucește impecabil, poartă în el 1000 de poezii și chiar mai mult decât atât, da, un text care m-a apropiat oarecum, îți mulțumesc | |
| = stepele | Alice Drogoreanu [10.Apr.07 22:19] |
| unui suflet obosit de sine însuși... e a doua ta poezie pe care revin consider că aici e locul tău dar asta e părerea mea bineînțeles | |
| + . | Dan Cârlea [10.Apr.07 22:56] |
| Gasesc aici un text foate curat si bine inchegat, o nostalgie a unei rataciri care inca nu a venit, o antamare a fugii spre un capat care este mai prezent decat prezentul parca. O stare de imaterial, de eteric, o rasucire spre centrul pierdut, o resorbire a sensurilor in centrul fiintei, un poem profund, ca anamneza. Prin acest pasaj : "el levitează eu răsfoiesc tratate de fizică încercând să aflu cât cântărește o particulă elementară la capătul liniei" este surprins dualismul trairii autoarei, latura profund cautatoare, dar si ancorarea elementara in trecator si derizoriu, asumata cu o unda de tristete, greutatea vietuirii in mlastina carnii care nu cunoaste natura plutirii, dar pe care o intuieste. Primul vers este, intr-adevar, foarte frumos. Propun recomandarea, fara ezitare. Multumesc. Hristos a-nviat ! | |
| = erata | Dan Cârlea [10.Apr.07 22:57] |
| un poem profund, ca o anamneza. | |
| = pentru mine | Iacob Anghelovici [11.Apr.07 02:10] |
| furtuni cromatice = aurore boreale El le-am vazut cand m-am uitat in sus, deasupra stepelor cu "străluciri de zăpadă". :) | |
| = erata | Iacob Anghelovici [11.Apr.07 02:11] |
| "Eu le-am vazut" | |
| = eu | mircea lacatus [11.Apr.07 03:37] |
| gasesc aici un lucru frumos dan carlea pune o stea in fruntea unei poezii de carmen mihaela visalon si nu o pune ca vrea sa se impace cu cineva cu care defapt nu s-a certat cu adevarat niciodata o pune pentru ca poezia aceasta merita sa aibe o stea si dan a vazut si n-a ezitat asadar eu vin si dau o stea pentru carmen si poezia ei si mai dau o stea pentru gestul plin de poezie al lui dan si iata stelele )))**************************************************((( )))**************************************************((( scuzati oboseala :) | |
| = . | Dan Cârlea [11.Apr.07 08:33] |
| Frate Mircea, in primul rand "Hristos a-nviat", si in al doilea rand spun ce am mai spus cred nu o data, in diverse forme : eu nu caut simpatii si antipatii pe siteul asta, si nici pe altele, nu caut socializare virtuala, nu traiesc din iluziile netului. Deci, in mine lucrurile NU sunt la gramada , relatiile interumane in real sau virtual, cu toata incarcatura afectiva, pozitiva sau negativa, sunt intr-un loc, iar aprecierea, capacitatea de discriminare, logica, etc., sunt in alta parte. Nu am intentia sa imi fac prieteni, sa ma impac, sa ma pun bine, sa epatez, sa imi fac iubite dand stele, credeam ca s-a inteles asta dupa atata timp pe care l-am ros pe siteul asta. Vezi cate stele dau editorilor, cat ii comentez, cat ii perii si trage concluziile din faptele omului mai mult, nu din declaratii dulcege. Cand am ceva de zis o fac direct, de aia sunt si asa de des recomandat. Nu mi-a crescut organul limbilor si nu imi va creste. | |
| = erata | Dan Cârlea [11.Apr.07 08:36] |
| relatiile interumane din real sau virtual declaratiile dulcege | |
| = mi-e gară și mi-e tren... | nicollè pierre [11.Apr.07 08:48] |
| "hai vino iar în gara noastră mică..." :D de multe ori nu ne putem despărții de gările unde sunt presarate urmele celor ce ne-au acoperit aripile... nu a înțeles nici îngerul de ce? același peron yup, stepele nu au iarba atît de naltă precum cuvîntul și poate nici noi doar cînd ne aude aripa trimisă .... ma cherie, particula nu cîntărește cît urma de suflet prin tot ceea ce a atins materialitatea se destra-mă without the light or the dark of... soul... de multe ori poate inima alege și culoarea sufletului ce ne atinge visele... pupicei, seagull p.s. like it ca de fiecare dată, o politică cu cerneală invizibilă, dar... la lumina lumînării, se citește despre taine citite doar de tine, și atinse cu pleoapa inimii tale... | |
| = fratia ta dan | mircea lacatus [11.Apr.07 09:45] |
| asta am spus si eu insa in mai putzine cuvinte :) adevarat a-nviat! | |
| = carmen | Bogdan Laurențiu Marin [11.Apr.07 14:34] |
| inceputul bate tot ... mi-e gară și mi-e tren și vreau să fug ... dar al doilea "si" ma sicaneaza si tot incerc sa-l elimin. nu stiu daca va suna mai bine dar eu l-am izolat de fiecare data cand recitesc textul cu rearanjarile succesiv ilogice si personale. linistea unei lumi mici este aparenta (quark-ul!) si cred ca asta ni se intampla in viata cand nemultumuti de noi invidiem viata altuia dar logicul nu face casa buna cu poezia, adesea. multumim pentru text desi cred ca invatatul nu e chiar cea mai mare problema a ta; surprinde-ne! o zi buna. | |
| = Jonathan Livingstone | Elena Marcu [11.Apr.07 17:20] |
| M-am trezit nu doar în fața unor imagini puternice și vii, dar mai ales cu o stare incredibilă de eliberare a unor cuvinte ce păreau pentru mine de nearticulat. Impresionantă poezie! P.S. Carmen, eu cunosc numele Uzala, adicătelea fără r, și totuși nu e prima oară când îl văd scris ca la tine, mai rar, e drept, și bănuiesc că ai un motiv pentru care îl scrii așa. Mă lămurești tu, pls? | |
| = Elena Marcu, Dana Banu, Laurentiu Bogdan | carmen mihaela visalon [11.Apr.07 19:00] |
| Elena Marcu, Ai dreptate. Este o greseala repetata. Nu stiu de ce adaug mereu acel "R", care nu exista. Poate de vina este nevoia de a zbura care ma face sa nu mai fiu atenta la forma. Sau un handicap profund care imi interzice sa fiu perfecta. Cine stie. Stii povestea pescarusului? "A se poticni in zbor este pentru ei rusine si mare ocara.Dar Pescarusul Jonathan Livingstone, fara a se rusina, isi intinse din nou aripile in arcul acela tremurator, mai incet, si mai incet, si incerca poticnindu-se din nou. Cei mai multi pescarusi nu cauta sa invete decit elementele de baza ale zborului - cum sa ajunga de pe mal la hrana si inapoi. Pentru cei mai multi pescarusi, nu zborul conteza, ci hrana. Dar pentru acest pescarus, insusi zborul era o hrana. Mai mult decit orice pe lume, Pescarusului Jonathan Livingston ii placea sa zboare."Voi corecta. MULTUMESC pentru ca mi-ai dat ocazia as ma alint:) Dana Banu & Bogdan Laurentiu Marin, De obicei imi amintesc ce anume m-a "obligat" sa intru in starea de a scrie. Acum, imi este clar doar ca primul vers mi-a fost inspirat de ceva, dar oricat de mult imi doresc nu-mi amintesc de ce, nu reusesc. Poate, Ruxandra Moholea are dreptate si de vina pentru primul vers este NICHITA. Multumesc pentru semn. PS: Laurentiu,cel ce-al doilea este o definitie destul de exacta a fiintei locuite de pescarus: orasul carmen. | |
| = Alice, Dan, mai am un singur dor...sa iau premiul NOBEL:) | carmen mihaela visalon [11.Apr.07 19:09] |
| Alice, Dan, M-am tot intrebat ce anume v-a placut la textul asta, pe care am ezitat mult timp daca sa-l postez la personale sau la poezie. Mie, evident ca-mi este drag deoarece, este un exercitiu de imaginatie care imi permite sa scap de mine, prin dizolvarea in linistea unui quark. Mai este si experienta dedublarii si sansa de a avea alaturi figura luminoasa a lui dersu uzala in ultima clipa. Poate ca ati venit cu atata generozitate pe pagina acesta pentru ca textul este despre dorinta de sinucidere. Cine stie. Oricum, dorinta, este sublimata, asa ca sa nu-si imagineze nimeni ca astept prea curand trandafiri galbeni:))) Si nici ca ma plang. Indraznesc si eu din cand in cand sa fiu cvasi romantica. | |
| = Dan Carlea, Lakatus | carmen mihaela visalon [11.Apr.07 19:13] |
| Dane, multumesc. Lakatus, ma bucur ca te simti bine alturi de fratele Carlea, dar sunt si suparata. Stelele alea le-ai fi putut lasa le textul despre Arp sau Brancusi, nu neaparat ca stele. Si sugestiile si reclamatiile erau bune. Stii pentru mine doar poezia suprarealismul-expresionist este interesanta, pentru ca doar e ma defineste. In plus, este un drum pe care incerc sa destelenesc o poteca. Poteca mea. | |
| = gabriela, anghel | carmen mihaela visalon [11.Apr.07 19:24] |
| Am sa-ti raspund cu un singur cuvant: zapada. Si am sa te rog sa vezi un ocean inchetat. In mijlocul lui pe un viscol cumplit un personaj, de varsta neefinita, infasurat intr-o pufoaica. Undeva se aude un tren. Personajul, pe care il vom numi carmen, nu stie daca trenul vine sau pleaca. In dreapa lui este un cal de piatra. Carmen se apropie de statuie si se sprijina obosita de ea, adormind in picioare. Ultimul lucru pe care il vede este un pescarus albastru, un tramvai si secventa finala din doctor jivago. Anghel, Frumusetea este in ochiul cititorului. Serara buna. | |
| = Citire | Vasile Mihalache [11.Apr.07 20:16] |
| Felicitări pentru poem și mă bucur mult pentru evidențierea lui. | |
| = nu credeam să ajung | Alice Drogoreanu [11.Apr.07 20:18] |
| să spun asta ,dar așa e frumusetea este în ochiul cititorului, da nu în text, nu în ce spunem | |
| = Vasile, Alice | carmen mihaela visalon [12.Apr.07 19:50] |
| Vasile, Multumesc Alice, Multumesc. | |