| = far away | Bogdanovici Andreea [09.Apr.07 16:58] |
| Îmi place poezia pentru că este substanțială, ceea ce o face verosimilă. Finalul este puternic. semn de lectură. :) salut | |
| = ... | Mureșan Dan Constantin [09.Apr.07 16:58] |
| eu azi sunt câinele casei.. am citit și mi-a plăcut. aici îmi las singurătatea. | |
| = citire | Vasile Mihalache [09.Apr.07 17:01] |
| Poem de reflexii mature,gânduri care adumbresc împrejururile, melancolii strivite cu vălul tăcerilor.Accentul este apăsat pe sinceritatea unui text realmente valoros prin tăieturile ferme dar sensibile ale unui spirit însingurat.Frumos! | |
| = mulțumesc | Dana Banu [09.Apr.07 18:47] |
| Andreea, Dan, Vasile Mihalache, semnele și aprecierile voastre sunt cu adevărat binevenite | |
| = mai e mereu un deajuns | lucian sturzu [09.Apr.07 20:11] |
| Mai tine uneori aprinsa si candela indeajuns Mai arde uneori si tamaia indeajuns Untul de lemn e uneori indeajuns mai aproape de munti Muntii sunt uneori indeajuns mai aproape de violet Mai suntem uneori indeajuns de pitici Mai suntem uneori indeajuns pe carari Mai suntem uneori indeajuns pe poteci Mai suntem uneori tamaie si scrum indeajuns Si "secolul douazeci" nu mai e indeajuns Mai e mereu un deajuns lucian | |
| = lucian, | Dana Banu [09.Apr.07 20:16] |
| de fiecare dată când lași un semn pe pagina mea nu știu cum se face dar parcă sunt cu un pas mai aproape de acasă îți mulțumesc dana | |
| = dana, | lucian sturzu [09.Apr.07 21:34] |
| "Sa treci o strada, ca sa fugi de acasa ? Doar un copil ar face-o Insa, omul acesta, ce trece, Nu-i un baietandru, Si nu fuge de acasa Vara, sunt dupa amieze ce pana-n piata-s desarte Si omul acesta, ce trece, Se mai si opreste din cand in cand : La ce bun sa fii singur ? Ca, mereu, tot mai singur sa fii ? De-a fi in doi, Caminul ar fi acolo unde-i femeia Si tot ar fi ceva" Cesare Pavese - Munca oboseste Dana, Poate, maine, cainele casei nu va mai ramane singur, Poate, maine, n-ai sa mai uiti nici un nume, Poate, maine, o sa locuiesti langa o gara, Nu oriunde, Undeva, acolo, In tara aceea a ta, Cu toamna si cu luna mereu, Cat mai aproape de munti, In casa aceea alba, cu gard inalt si multi pitici in gradina din care, tu, aceeasi femeie cu palarie violet, aceeasi femeie cu dor de pantofi rosii, imbii vara sa-ti spuna povesti cu zepeline albastre, din tara aceea a ta din ce in ce mai aproape, privind peste apele, muntii, campiile si oamenii care sunt intre voi, azi mai putin decat maine Ce frumos stii tu sa ne scrii despre viata ! lucian | |
| = ... | Dana Banu [09.Apr.07 21:46] |
| Lucian, în fața unui asemenea comentariu nu pot decât să tac... mulțumesc încă o dată, bunul meu cititor, dana | |
| = Dana Draga | Victoria Drăgan [11.Apr.07 13:56] |
| tu mereu stii sa povestesti cate ceva si despre mine. eu, cu plecaciune, mereu spun "multumesc!" | |
| = recunosc, | Dana Banu [12.Apr.07 08:28] |
| poezia aceasta mi-e dragă, iată de ce primesc semnul tău de lectură și apreciere cu sufletul larg deschis îți mulțumesc, | |