| = ! | carmen mihaela visalon [01.Apr.07 14:28] |
| nu se miere cum se piere aurorilor zorilor zorilor surorilor si nici vrabiile nu sunt la putere in vremea privighetorilor aurorilor zorilor zorilor surorilor palmele nu se unesc zadarnic in rugaciune in fata marelui paharnic aurorilor zorilor zorilor surorilor cel care ne-mpartaseste-n Cuvant lasand norilor, valsul in vant te-a trecut astazi in catastiful versului inspirat: Vindecat, orizontul a aruncat curcubeul. De atunci, în urma cheilor părăsite Au înflorit lacăte- cum să mă întorc? Îți trimit norul de pe umeri, îmbibat Cu tăceri- un fel de oțet al asfințitului, Căci umblă ca o cărtiță prin cer Și ronțăie rădăcinile fulgerelor. Înapoiază mireasma! Frumos final. | |
| = re-Carmen Mihaela Visalon | Vasile Mihalache [02.Apr.07 17:07] |
| Un comentariu care de data asta mi-a mers la inimă.Poemul însă este mai puțin vizionat. Chiar cred că am reușit un poem frumos și curat.Îți mulțumesc pentru rapiditatea și generozitatea comentariului. | |