| = o salcie se vede si de dincolo | Anni- Lorei Mainka [22.Mar.07 00:16] |
| sunt aici si te citesc si nu m-am obisnuit cu gindul plecarii | |
| = parere | nica mădălina [22.Mar.07 01:32] |
| at times, vine pofta ceea de nonsalanta a sistolei. atunci citesti asa ceva. e vorba despre adanc, dar e accesibil palparii. asta face bine limbajul aici. e twisted la ioana, dar e curat. e despre finitudine. | |
| = nu mă încurc niciodată când număr. o iau foarte des de la început | Elis Ioan [22.Mar.07 12:34] |
| "știu că infinitul e bolnav acolo cu tine. mă lași să-mi imaginez că suntem nemuritori. nu mă pot obișnui cu timpul acesta numai al tău. rămân într-o toamnă oarecare. nu mă pot obișnui." o imagine repetată la infinit, un timp înghețat. toate au timpul lor și noi timpul nostru în ele. restul e doar trecerea. durerea. un cârlig prins de piele în care pendulezi suspendat. timpul îi aparține întotdeauna lui. el știe ordinea anotimpurilor. semn de regăsire, ioana :) | |
| = Ceva intuit, natural si sufletesc | razvan rachieriu [22.Mar.07 13:17] |
| “Infinitul” creat de iluziile iubirii a devenit bolnav absorbind virozele dezamăgirii și ți-a indus stări de apatie și indiferență, iar timpul tău nu se mai suprapune peste timpul iubitului, primul simptom al crizei. Îmi plac jurnalele tale, au ceva inefabil, intuit și nu simțit, natural și nu artificial, sufletesc și nu rațional. | |
| = ora de primăvară-vară | ioana cheregi crișan [22.Mar.07 22:02] |
| Anni, nici eu nu mă pot obișnui...mulțumesc. Mădălina, știu că rezonezi. te citesc și știu. mulțumesc mult. Elis, se pare că nimeni nu știe cu adevărat ordinea anotimpurilor. fiecare avem un timp al nostru. în al meu e toamnă în fiecare zi. mulțumesc de citire. Răzvan, îți mulțumesc mult pentru răbdarea de a pătrunde înțelesurile acestui text. | |